Dawn of the Planet of the Apes (2014)
De: Matt Reeves
Cu: Jason Clark, Andy Serkis, Gary Oldman, Keri Russell
La câte maimuțe sînt mitraliate si aruncate în aer in filmul ăsta, dacă se scoate un DVD interactiv nu va mai juca nimeni Angry Birds, ci War Monkies (binecunoscut joc de cuvinte pe “war mongrels”, haha).
Nici nu știu, de altfel, ce poate ieși din filmul ăsta dacă nu e văzut in sală, cu stupizii ăia de ochelari negri 3D care te mai fac să te ferești de un câte un butoi în flăcări, de o stâncă, un zid, un urs… Fără ochelari 3D, e doar un divertisment in plus din franciza Planeta maimuțelor.
Încă de cand Pierre Boulle si-a publicat romanul SF cu același titlu, in 1963, s-a văzut că aveau să iasă de acolo nesfârșite parabole post-apocaliptice despre omenirea care o ia razna si cum maimuțele par o vreme a-și cuceri locul meritat, ca un fel de pseudo-omenire neatinsă de păcat, până se dovedește că nici ele nu se deosebesc de fapt de oameni. Ce e mai trist decât o maimuță meschină și rea?
Cinematografic, filmul evoluează între Avatar și Dark Night al lui Christopher Nolan, sumbru cât se poate și cu trăgaciul final ușor.
Jason Clark, principalul actor uman, e un australian care urcă și care s-a arătat foarte bun (și inspaimantator) in rolul interogatorului (torționarului) de la CIA in Zero Dark Thirty.
Vedeta e însă gorila șef Caesar (Andy Serkis), actorul cu multiple chipuri care a jucat Gollum în Stăpânul Inelelor si în Hobbit, dar și King Kong, in remake-ul lui Peter Jackson (King Kong cu care de altfel Caesar de aici seamănă permanent în mod cam supărător)…
După ce un virus (creat de oameni) a șters omenirea, lăsând doar câțiva supraviețuitori prin orașe ruinate, un accident declanșează un război intre oameni și maimuțele din jungla ce înconjoară San Francisco. Restul e boom-boom și ceva discursuri despre încredere ca liant al societății (apud Fukuyama, probabil, în Trust) si cum si unele maimuțe pot fi chiar ticăloase.
Filmul se încheie cu promisiunea unor războaie viitoare.
Ah, pentru cine ar fi ratat aluzia: cimpanzeul diabolic, uman în răutatea lui, care conduce atacul maimuțelor se numește Koba… Koba era porecla de tinerețe a lui Stalin. Koba the Dread e numele biografiei lui Stalin a lui Martin Amis
Iată. Cu ochelarii pe nas, m-am ferit de ceva butoaie incandescente. Fără ei – nu știu ce-aș fi făcut.
—
Cf. și
Zero Dark Thirty – un thriller feminist…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/30/zero-dark-thirty-un-thriller-feminist/
și, despre Koba the Dread
“God” is dead – how to avoid censorship and publish the unpublishable…
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
