De mic am trăit în teroarea testelor de inteligență.
La facultate, mă împtrietenisem cu o persoană mai în vârstă care imagina asemenea teste, destinate elevilor. Eșuam sistematic și lamentabil la toate. Mai ales la alea cu forme și imagini înscrise în pătrate, unde un pătrat în final e gol și trebuie să spui tu ce fel de formă ar veni acolo.
Rezultatele mă desemnau de fiecare dată ca idiot nemărginit, sugerând că poate chiar că ar trebui să fiu închis sau eutanasiat. Un IQ de 60-70 e tot ce am reușit, chiar atunci când mi s-a lăsat timp de gândire nelimitat. Odată am avut 50.
La fel, sunt un dezastru la cifre, incapabil să-mi umplu singur formularul de impozite. Mă apucă o panică animalică la testele alea unde ți se dă un șir de numere aiurea, 1, 3, 9, după care se sare la 17, și deodată ajungi la 90, sau ceva… și trebuie să pui tu cifra următoare. O pâclă roșie îmi coboară atunci pe creier și caut febril în jur o armă, o piatră, un maxilar de catâr, un silex cu care să izbesc orbește. In puținele dăți în care am căutat să fiu angajat undeva și mi s-au propus asemenea teste, am luat-o la fugă urlând. Lăsați-mă în pace, roboți odioși!…
Eu am un creier preistoric, cobor din ăia din peșteri, care bâltâcăiau extrase vegetale amestecate cu sânge de mamut și mormăiau satisfăcuți, băgând mâinile în pastă și admirându-și urma palmei pe pereți, fără să-și imagineze că un milion de ani mai târziu antropologi cu IQ de Mensa aveau să-și bată capul imaginând artimetici religioase pentru acele urme de palme în care lipsesc degete.
Singura dată când am trecut un asemenea test, într-un examen de agent contractual la UE, a fost doar pentru că mi-am impus, când am intrat în cabina aia de Guantanamo unde ești singur cu un computer ostil, mi-am impus ca regulă să clickez răspunsurile absolut la întâmplare la fiecare întrebare. Am trecut cu scor foarte înalt.
Tot așa, am cunoscut odată un membru din Mensa, într-o seară, la un cocktail pretențios. A dispărut înainte să iau hotărârea de a-l bate cu sălbăticie, hohotind suveran, dar știu acum unde locuiește și din când în când trec și-i las în cutia poștală mesaje îngrijorătoare: un șoricel mort, o cheie știrbă, gazeta sectei Lubavitch, îmaginând ce teorii complicate construiește cretinul.
Așa că, atunci când citesc că Angelina Jolie are un IQ galactic, mai mare chiar și decât cupele ei de piept pe când mai avea țâțe, știu imediat despre ce e vorba: se pricepe să înlocuiască rapid cifre și forme într-o succesiune fără sens. Dar n-ar fi în stare să perieze nonșalant cu mâna pe perete ca să deseneze drăgăstos un mamut de peșteră. N-ar exista artă pe lumea asta dacă ne-am lăsa conduși de teroriștii cu IQ somptuos. — 
Filed under: Babel, Bestiariu, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
