Germana este limba în care discută Angela Merkel și Vladimir Putin.
—
Unul din aspectele mai puțin evidente ale modificărilor structurale survenite treptat în instituțiile europene este declinul aparent iremediabil al francezei și al influenței Franței și creșterea vertiginoasă a influenței Germaniei.
Engleza domnea deja suverană, însă a crescut acum, venind din urmă, o masivă influență germană.
Sigur, la prima vedere comisarului german Günter Oettinger, aflat de altfel la al doilea mandat, pare a is se fi dat un portofoliu de rang secund: cel al economiei digitale. Austriacul Johannes Hahn a primit Extinderea și Vecinătatea, însă nu va avea loc nici o nouă extindere a UE.
In schimb, funcționari germani au fost plasați în foarte importante posturi administrative, prin Direcțiile Generale ale Comisiei UE. Tot german este și omul de încredere și mâna dreaptă a lui Jean-Claude Juncker, Martin Selmayr. Pentru prima oară se vorbește germană la vârf în UE, limbă pe care Juncker o stăpânește în mod natural, prin faptul că e luxemburghez. Pentru prima oară, cei mai importanți oameni din Comisia UE, luxembourghezul Juncker și olandezul Frans Timmermans, vorbesc între ei în germană.
Portofoliile importante în Comisie, precum economia, oferită francezului Pierre Moscovici, au fost plasate sub tutela unor super-comisari nordici, din Olanda, Finlanda, Estonia și Letonia, cu idei economice apropiate de cele ale lui Merkel.
La fel, noul președinte al Consiliului European, polonezul Donald Tusk, vorbește germana și se descurcă în engleză, însă nu știe o boabă de franceză.
Tot germana este limba în care discută Angela Merkel și Vladimir Putin, așa încât pentru prima oară după al Doilea Război Mondial încoace unele din cele mai importante întâlniri Rusia-UE se vor purta in germană (și accesoriu în engleză), franceza fiind cu totul marginalizată.
Situația este identică în presă. Sosirea la Bruxelles in ultimul deceniu a multor ziaristi din Europa de Est a modificat profund felul in care functioneaza presa in „capitala Europei”.
Venirea acestor oameni a dus la erodarea vertiginoasa a statutului limbii franceze. Pina si ziaristii din tarile tehnic membre ale grupului „Francophonie”, cum sunt România si Bulgaria, vin la Bruxelles inzestrati cel mai adesea doar cu o practica lemnoasa a limbii engleze (engleza americana, se intelege).
La fel, ziaristii din Est au adus cu ei, încă de la inceput, o atitudine ireverentioasa fata de institutiile europene. Multi dintre ei sunt tineri care nu afiseaza acea gravitate respectuoasa in fata constructiei europene pe care au avut-o traditional colegii lor occidentali din generatia anterioara.
Inainte, ziaristii in post la Bruxelles se simteau investiti cu o misiune: aceea de a explica Europa maselor de acasa. Pentru tinerii ziaristi din Est, însă, ceea ce se intampla la Bruxelles nu reprezinta decat stiri ca oricare altele. Atitudinea lor se aseamana mai degraba cu scepticismul presei britanice, decit cu entuziasmul afisat de francezi sau de germani.
Nu doar atat, dar noii veniti tind cel mai adesea sa se exprime in engleza. Franceza a pierdut enorm de mult teren printre jurnalistii acreditati in ultimii ani la Bruxelles. Astazi, conferintele de presa zilnice ale Comisiei Europene au loc in engleza, iar ziaristii se adreseaza unul altuia in mod automat in aceasta limba.
Pare incredibil acum ca inca in 1995 franceza era singura limba permisa in sala de presa a Comisiei Europene. Era de neconceput ca un ziarist in post la Bruxelles sa nu vorbeasca in mod curent franceza. Astazi, asemenea specimene au devenit o raritate.
In acelasi timp, ziaristii s-au resemnat cu lipsa de interes a publicului de acasa pentru afacerile si stirile europene. De vina nu e doar actualitatea fierbinte a ultimilor ani, ci si evolutia tehnologica. De cind toate conferintele de presa ale Comisiei si sesiunile plenare ale Parlamentului UE sunt transmise in direct pe internet, ziaristii mai trebuie sa rivalizeze si cu site-urile de specialitate. S-a descoperit ca activitatea generala a UE poate foarte bine fi acoperita superficial de la distanta, ceea ce nu mai face atat de necesar pentru structurile de media sa mentina un corespondent la Bruxelles: inca o lovitura data francezei.
Revelator pentru decaderea statutului acestei limbi – intr-un oras de altfel francofon -, este faptul ca pina si unii din ziaristii care inca mai vorbesc limba locului nu pun deloc in evidenta acest lucru, ca si cum ar fi vorba de o trasatura bătrânicioasă, din alte timpuri, dintr-o alta mentalitate.
—
Filed under: Babel, Bestiariu, English, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
