Ieri s-a întâmplat un lucru foarte ciudat: o coincidență rară, cum se întâmplă numai în romane, la limita verosimilului… Căutând prin hârtii vechi, am găsit câteva fotografii de care uitasem cu totul (aceasta de mai sus, plus încă una mai jos, în final, la linkuri) dintr-o vizită la Neptun, în mai 1988, cu câteva zile înainte de a părăsi definitiv România lui Ceaușescu, pe care nu-mi închipuiam că aveam s-o revăd relativ repede, un an și jumătate mai târziu, în decembrie 1989, când, având azil politic în Belgia, am intrat pe 22 decembrie ilegal, ca ziarist străin, în Timișoara revoluționară, scriindu-mi atunci primele reportaje “de pe front”.
În primăvara lui 1988, însă, având eu mari probleme cu Securitatea din Iași și București (în cadrul “Grupului de la Iași”, despre care vezi aici), mă pregăteam să ies definitiv din țară, după ce, spre ușurarea Securității, cerusem să plec, invitat printr-o universitate din Belgia, datorită printre alții și acestui Richard, antropologul indonezian-olandez din fotografie, despre care va fi vorba imediat.
Atunci, în mai 1988, mersesem la Neptun ca să-mi iau rămas bun de la foștii colegi ghizi turistici de pe litoral, însă și ca să mă întâlnesc cu Richard, antropolog indonezian din Olanda, care venise ca să mă cunoască și să vadă cum mă poate ajuta să încep niște studii de antropologie religioasă (ceea ce aveam să fac, însă nu în Olanda, la Groningen, unde predase Ioan Petru Culianu, ci la Paris, despre islamul mistic cecen — un Master of Advanced Studies (DEA) în Islamologie și antropologie religioasă, la EHESS în Paris, L’École des hautes études en sciences sociales, iar esența studiilor mele pe teren în Cecenia am rezumat-o, de pildă, aici, mai academic, sau aici mai vizual).
Am găsit așadar ieri fotografia asta, unde sunt cu Richard la “Crama Neptun”, în mai 1988… rugasem pe cineva să ne fotografieze, însă prea puțin bănuiam în acel moment că Securitatea nu doar că ne fila, ci ne și asculta și înregistra… dar cum oare? Cu clasicul microfon în scrumieră sau sub masă?
Iată însă că simultan cu descoperirea acestei fotografii, prietenul meu virtual, istoricul Lucian Nastasă Kovacs mi-a trimis tot ieri spre seară câteva file dintr-un dosar de urmărire al Securității, descoperite de el, file de raport care relatează printre altele… întâlnirea mea cu Richard la Crama Neptun (adică un rezumat al transcrierii discuției purtate de noi chiar în scena din poză), ba chiar și câte un scurt portret psihologic.
Toate astea găsite simultan ieri, odată cu poza, ca o tulburătoare călătorie în timp!…
Transcriu din filele originale fotocopiate și trimise mie de Lucian Nastasă Kovacs:
După câteva detalii despre mișcările lui BEISSER RICHARD EDUARD (cazat la hotelul Miorița din Neptun, camera 339) și semnalarea faptului că acesta tot întreba de mine prin stațiune (nu ne întâlniserăm încă până atunci, doar ne pusese în contact epistolar o prietenă comună), apar eu în raport (prima pagină mă identifică vag drept “o legătură din Buzău” a lui Richard), precizându-se apoi că ALEXE THEODOR DAN stă acum la o gazdă în Neptun, “evitând în mod deliberat cazarea la hotel, pentru a nu se cunoaște faptul că posedă pașaport turistic și urmează să se deplaseze în interes particular în Belgia”.
Transcriu din raportul Securității, știind că cele reproduse aici sunt vorbite de mine și Richard în scena din poză, de la Crama Neptun:
«Din controlul discuțiilor realizate cu ocazia dialogului purtat la “Crama Neptun” și restaurantul “Casa cu Lei” din orașul Constanța între BEISSER RICHARD EDUARD și ALEXE THEODOR DAN au rezultat unele aspecte de interes operativ, mai semnificative fiind următoarele:
— S-a confirmat faptul că străinul are sarcini pe linia obținerii unor date și informații din domeniul social-economic și politic din țara noastră, intenționînd să le publice în exterior;
— Realizarea unui studiu asupra lui ALEXE THEODOR DAN care să contureze calitățile și caracterul acestuia, în scopul cunoașterii și exploatării înclinațiilor sale în domeniul publicisticii. În acest sens i-a promis sprijin material prin depunerea în cont personal a unei sume de bani în valută la Banca de Comerț Exterior și ajutor în cazul deplasării în străinătate.
Pentru a nu crea greutăți față de autorități, BEISSER RICHARD EDUARD și-a exprimat părerea că nu ar fi bine să apară frecvent împreună, fapt acceptat de ALEXE THEODOR DAN și întărit prin modul cum au procedat după primul contact cînd au plecat separat de la Crama Neptun. Ulterior ALEXE THEODOR DAN l-a asigurat pe străin că deși el este conștient că se află în atenția organelor de securitate, continuarea legăturii dintre cei doi nu constituie un impediment în menținerea relației, convingîndu-l pe BEISSER RICHARD EDUARD că nu poate fi implicat în această acțiune.»
***
Urmează diferite alte remarci minuțioase despre Richard, precum și descrierea psihologică (foarte justă, sunt nevoit să recunosc): «Este un tip meticulos, ordonat, puțin volubil, însă foarte concret în abordarea unor subiecte de interes cu legăturile sale.»
Dincolo de aspectul tulburător al coincidenței de a găsi acum simultan, după atâta timp, o poză de la Crama Neptun de acum 33 de ani însoțită de descrierea convorbirii de la masă — Tischrede — de care uitasem, rezumată de un spion securist ostil dar onest-conștiincios-metodic, o serie de aspecte sunt relevante aici.
- Paranoia regimului: acolo unde raportul spune că la acea masă din poza de la Crama Neptun (de unde, aflu acum, am plecat separat) eu, abia ieșit din adolescență (cf. și poza de mai jos), îi dădeam omului “date și informații din domeniul social-economic și politic din țara noastră”, asta se traduce în limbaj obișnuit prin aceea că îi explicam cum funcționa România reală. Sau despre cât de mult îi disprețuiam pe intelectualii tăcuți și pitulați, care pretindeau că “rezistă prin cultură”.
- Felul în care orice contact cu străinătatea era văzut ca malefic: citind despre promisiunea lui Richard de “depunere în cont personal a unei sume de bani în valută la Banca de Comerț Exterior”, mi-am amintit pe loc despre ce a fost vorba: fusesem avertizat că e obligatoriu să dovedesc, la ieșirea din țară, la vama românească, că am la mine cel puțin 100 de dolari obținuți legal și retrași de la bancă, bani de cheltuială pe primele zile “dincolo“. Richard a făcut asta, mi-a depus cei 100 de dolari, ca să pot dovedi la vamă că-s ai mei și că i-am scos din bancă românească, cu chitanță. Securistul care a redactat raportul nu ieșise probabil niciodată din țară și nu cunoștea aceste formalități. “Valută în banca de Comerț Exterior” i s-a părut o grozăvie.
- Faptul că i-am spus lui Richard că putem continua relația, deși mă știam urmărit de Securitate, arată doar că nu-mi păsa și că eram conștient că nu fac nimic ilegal, chiar potrivit legilor de atunci ale României comuniste. Securistului însă asta i s-a părut un act de sfidare și obrăznicie.
- În absența oricărei informatizări, Securitatea, cum am mai spus-o și cum se vede și aici, nu funcţiona bine intern, ba chiar nu colabora de la un judeţ la altul. După ce am cerut un paşaport pentru a pleca din ţară, atunci în 1988, Securitatea din Buzău a trebuit să trimită un ofiţer – cu foaie de drum, diurnă şi bani de hotel – la Iaşi, pentru a consulta dosarul meu de acolo…, iar respectivul ofiţer s-a întors practic cu mâinile goale. Cei din Iaşi îi furnizaseră colegului din Buzău foarte puţine lucruri. La fel, cum se vede din raportul de aici, nici cei din Iaşi, nici cei din Buzău nu au transmis vreun fel de informaţii despre mine Securităţii din județul Constanţa, de care ține Neptun, deşi toată lumea ştia că vara lucram ca ghid pentru turişti străini pe litoral… în securiștii din Constanța nu aveau, în mod limpede, nici cea mai mică idee despre “Grupul de la Iași“.
- În sfârșit: uluitoarea meticulozitate administrativă și risipa de mijloace pentru o asemenea operațiune de urmărire permanentă. În cazul meu, asta dura de cinci ani, din 1983 (vezi mai jos linkul cu extrase din dosarul meu personal de la Securitate). Sigur, odată ieșit din România aveam să particip în totalitate la primul film documentar care l-a denunțat pe Ceaușescu în Vest, «România –dezastrul roșu» (link spre filmul complet mai jos), dar Securitatea n-avea cum să anticipeze asta.
***
1. Mai multe extrase din dosarul meu de la Securitate
2. Filmul care l-a denunțat pe Ceaușescu (și la care am participat): «România – dezastrul roșu»
3. Reportajele mele din decembrie 1989 de la Timișoara: despre luciditate în timp de Revoluție
4. Mințeau și când turnau: intelectualii români sub Ceaușescu
https://cabalinkabul.com/2013/05/18/minteau-si-cand-turnau-intelectualii-romani-sub-ceausescu/
5. «Povestea Grupului disident de la Iași»
http://blog.ziaruldeiasi.ro/emilia-chiscop/povestea-grupului-disident-de-la-iasi/24/