.
Zilele trecute, Miros de roșcată amară a avut parte de două cronici simultane total opuse in Observator cultural.
.
Pe de o parte, Cristina Manole prezintă “un prozator care ştie să scrie despre iubire! Un scriitor cu respiraţie de maratonist se adaugă unui şir de povestitori pe care literatura română îi ignoră, din păcate.”
.
.
Pe aceeași pagină, însă, un domn insistă că nu știu să scriu deloc și că aș avea “carențe gramaticale”. Mă rog, o spune un critic care mă bănuiește (și mă invidiază pentru asta) că aș avea “ştromeleagul învîrtoşat”. Aici am o carență lexicală, mărturisesc…
.
.
Dar, desigur, “ e bine că e democrație la Observatorul Cultural…
[Miros de roșcată amară] poate servi ca pretext pentru recitirea prozei româneşti a secolului recent încheiat. De la 1900 şi pînă la Dan Alexe. De ce? Nu spun, citiţi. “
(Cristina Manole)
.
Pe ăsta care îmi zice să pun mai mâna pe gramatică îl enervează că în fiecare povestire apare câte o “femelă” pe care o duc în minaret. Mă rog, “femele” le spune el. Eu le zic femei. Încă unul care confundă autor-narator-personaj.
Interviul e aici :
.
Interviul se mai difuzează luni, 5 mai, la 22.10 pe TVRHD și pe 7 mai pe TVR International.
.
Intre timp, cartea a ieșit și în versiune ebook, pe site-ul de prăvălie al Humanitas:
.
—
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, ISLAM, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
