Talpa Iadului este una din cele mai sinistre făpturi malefice în mitologia românească. E văzută vag ca un fel de mamă monstruoasă a demonilor, sau a zmeilor.
Ea apare des la Creangă. Astfel, în Ivan Turbinca, dracii nu mai știu cum să scape de bețivul care se instalase la ei:
“Acum, ce să facă dracii, ca să-l urnească de-acolo? Gândesc ei, se sucesc ei, se frământă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. Talpa-iadului însă, mai ajunsă de cap decât toți dracii, zise atunci lui Scaraoschi:
— Haram de capul vostru! de n-aș fi eu aici, ați păți voi și mai rău decât așa. Aduceți-mi degrabă o putină, o piele de câine și două bețe, să fac o jucărie, cum știu eu, și acuși vi-l mătur de-aici.”
Când prinde Moartea (altă dușmancă neputincioasă), Ivan îi zice:
“— Tu și cu Talpa-iadului sunteți potrivită pereche. Îmi vine să vă rup cu dinții de bunișoare ce sunteți. “
Spre deosebire de masa amorfă a feciorilor ei monstruoși, Talpa-Iadului e așadar inteligentă. Astfel, în Povestea Porcului:
“Talpa-iadului, cum aude despre această minunăţie, trimite slujnica degrabă, să-i cheme femeia cea străină la palat şi, cum vine, o întreabă:
– Am auzit că ai o furcă de aur care toarce singură. Nu ţi-e de vânzare, şi cât mi-i cere pe dânsa, femeie, hăi?”
Tradițional, denumirea a părut metaforică, talpa ar fi temelia Iadului, însă explicația e nemulțumitoare. Talpa Iadului e deșteaptă, vie, se mișcă și are umor. Nimic nu sugerează sensul de temelie sugerat de numele ei (talpă in sens de planta piciorului, temelie, vine din maghiară). Putem bănui că avem o omofonie acolo între două feluri de talpă.
In folclorul italian, cârtița, talpa (din lat. talpa = cârtiță), e un animal subteran, demonic, cu aspect umanoid, dar monstruos, orb, însă inteligent și înzestrat cu darul clarviziunii. Arătarea fiind oarbă, clarviziunea ei e o compensație magică, precum în economia antică a mitului, unde un defect fizic era compensat prin calități magice.
Precum Talpa-Iadului la români, talpa italiană are feciori proști, pe care îi ceartă.
Talpa latinesc a rămas în toate limbile romane: it. talpa, fr. taupe, span. topo, catal. talp… doar în română a fost înlocuită prin bulgărescul cârtiță (къртица)…
Ipoteza e… și dacă Talpa, din Talpa Iadului, e doar o denumire pietrificată dintr-o veche mitologie htoniană și animalieră? Iar odată cu înlocuirea numelului animalului (talpa) prin bulgărescul cârtiță firul semantic-mitologic se va fi rupt… In toate mitologiile, cârtița e un animal inițiat în misterele vieții și morții. Inteligentă, cârtița, Talpa, având și simțul umorului, este însă un dusman automat al omului prin aceea că distruge recoltele pe dedesubt, dar și pentru că relevă de ceea ce e sub pământ, de Iad, de infern.
Pe deasupra, are un aspect monstruos de uman…
Fonetic, de asemenea nu există nicio piedică. Talpa latinesc ar fi rămas exact talpa în română, așa cum palma a rămas palma etc… L latin în grup consonantic cu ocluzive rămâne L în română.
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, Dacopatie, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
