In al său Discours de la Méthode, care a pus bazele filozofiei moderne, Descartes ne spune că ideea lui ”Je pense, donc je suis“ (Cogito, ergo sum) i-a venit pe când se găsea singur ”într-o sobă“ (”enfermé seul dans un poêle“).
Lucrul se întâmpla într-adevăr în miezul iernii, într-o campanie militară în Țările de Jos, iar Descartes ne spune, în franceza veche de atunci: ”n’ayant, par bonheur, aucuns soins ni passions qui me troublassent, je demeurois tout le jour enfermé seul dans un poêle, où j’avois tout le loisir de m’entretenir de mes pensées“: Eram închis singur într-o sobă și mă desfătam cu gândurile mele“.
Imaginea omului închis în sobă e atât de stranie, încât traducătorii, în toate limbile, au introdus sistematic o ”cameră“ acolo, a ”room“ une ”chambre“: ”o cameră cu sobă“, cum spune traducerea română.
Well, well… Descartes fiind un asemenea maniac al logicii lingvistice (un pre-Wittgenstein cu mustață à la Freddy Mercury și cizme de piele sado-maso), el nu ar fi menționat prezența unei sobe în cameră, cititorul știind deja că revelația a avut loc în miezul iernii. A trebuit să merg în Afganistan și Pakistan iarna ca să înțeleg ce voia să spună Descartes: în Asia Centrală, în casele amărâților, iarna, camera ESTE o sobă. Vatra, dispozitivul de încălzit, e în mijloc, iar toată lumea se trage spre focul deschis sub o pătură, cât mai aproape.
Așa se explică imediat evoluția lexicală de la slavonul din sud ”soba“, care înseamnă cameră, spre soba valahă. Soba, la balcanici, dar și la maghiari, care au împrumutat-o de acolo, înseamnă doar cameră.
La români a devenit însă dispozitivul de încălzit, fără ca vreun Descartes să se ocupe de el. E drept însă că Descartes folosea alcoolul doar ca medicament, nu ca scop în sine, ca la noi, așa că părintele filozofiei putea să ”s’entretenir de ses pensées“ în sobă. Noi, însă, doar nădușim acolo.
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, English, Linguistics
