In Xanadu did Kubla Khan

A stately pleasure dome decree…

(Coleridge)

—-

Oare Marco Polo chiar a fost în China, sau avem în cazul lui primul jurnalist mincinos atestat? Primul coțcar plătit să scrie despre locuri în care nu a fost niciodată? Recitindu-i acum memoriile, mărturisesc că logica internă a textului se pronunță împotriva lui.

Mai întâi și mai întâi, dacă el era o figură atât de importantă la curtea lui Kubilai Khan, vreme de 20 de ani, cum a povestit-o, în sec. 13, din închisoarea lui genoveză, unde a dictat atât de multe amănunte și chichițe fantastice, el nu ar fi omis să vorbească despre cel mai straniu detaliu al culturii chinezești, primul lucru care ar fi frapat pe oricine: bețișoarele !… Marco Polo nu menționează bețișoarele.

Nicăieri, în textul călătoriilor lui Marco Polo, în acel Devisament dou monde/De mirabilibus mundi, nu se pomenește ceva despre bețișoarele chinezești. Asta pare total neverosimil. Marco Polo descrie dragoni și grifoni și păduri magice la capătul pământului. Vorbește despre pasărea Rock, care trăiește în Madagascar și se hrănește cu elefanți, pe carte îi ridică în văzduh și îi lasă să cadă ca să se strivească și să îi mănânce chiftiți. Cum ne spune Borges în El Libro de los Seres Imaginarios, Marco Polo povestește că ”el Gran Khan“ a trimis o ambasadă specială în Madagascar ca să obțină o pană a păsării Rock, care pană măsura exact ”ocho pasos de longitud“.

Aasah, dar cum să crezi ce zice Marco Polo, când el a uitat să ne descrie această minunăție imediat vizibilă pentru un călător: faptul că chinezii și asiaticii de acolo în general foloseau două bețișoare pentru a mânca fără a se păta cu sos, spre deosebire de europeni, care mâncau cu mâinile, cum se vede în linkul de mai jos?

S-a spus, în apărarea lui, că era așa de obișnuit cu bețișoarele, după 20 de ani acolo, încât i se păreau prea normale pentru a fi menționate. Aiurea! Călătorii autentici, jurnaliști înainte de inventarea jurnalismului, nu au găsit niciodată că ceva era prea evident pentru a fi menționat.

Dimpotrivă, majoritatea călătorilor au accentuat fibra exotică.

Nu doar că Marco Polo nu menționează bețișoarele în China, dar bețișoarele sînt menționate chiar de chinezi, inclusiv în Confucius, sau în Sima Qian, sec. II î.e.n., care scrie (în Istoria dinastiei Han): “În ceremonia mesei, bețișoarele sunt plasate mai sus de paharele de vin și de bolurile de sos.”… Un chinez care le amintește esențialul unor chinezi, așa că nu există nicio explicație pentru ce un călător străin nu ar fi menționat bețișoarele, într-o epocă în care în Europa se mânca cu mâna.

Bețișoarele nu se foloseau doar în China, ci în toată Asia de sud-est: Vietnam, Tailanda, Cambodgia… Călătorul flamand de Rubruck, contemporan exact cu Marco Polo, descrie o grămadă de obiceiuri culinare și sociale, de pildă despre mongoli: “Din mațele cailor fac cârnați, mai buni decât cei de porc. De la cai păstrează și pielea, din care își fac încălțări. Dintr-o oaie mănâncă 50 de oameni. Țin carnea în apă cu sare.” 

Etc, etc… Nimic în genul ăsta la Marco Polo. Departe de rigoarea administrativo-maniacă a autenticilor călători, mincinosul italian ne descrie dragoni și păduri magice… despre bețișoare e limpede că nu avea de unde să știe.

—

Cf. also:

Forks, or the Power of Logic…

http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/06/13/forks-or-the-power-of-logic/