Pe 16 octombrie e hramul sfântului meu preferat, Longhin Sutașul (Longinus Centurionul).
E cel care, pâzindu-l pe Mântuitor, l-a străpuns cu lancea în partea dreaptă, după care s-a convertit pe loc, spunând că acela e Fiul lui Dumnezeu. Numele lui, de altfel, Longinus (latinizat din grecescul lonche (λόγχη), înseamnă lance.
E, practic, primul ne-evreu convertit la creștinism, imediat după Apostoli, căci a văzut adevărul sus, pe Golgota, cum ni s-a arătat în monstruosul peplum-kitsch “The Greatest Story Ever Told” (1965), unde Longhin Sutașul e jucat de un John Wayne asudat, care latră cu accent american:
“Yeaaah, truly, this maaan was the son of Gawd”…
(In treacăt fie spus, e plăcut să vezi că primul convertit creștin a fost un roman. In islam, primul convertit ne-arab a fost un negru cu buze groase și piept de foale, Bilal, care pentru darul de a fi o cutie de rezonanță vie a și fost primul muezin.)
Acum… Acum, lancea sfântului meu preferat, Longhin, a jucat un rol central, dar foarte ambiguu în poezia mistică a Sfintei Teresa din Ávila, unde lancea e un simbol mai mult decât evident al mădularului.
(Apropo, mădularul e sacru prin definiție, și nu trebuie se mergem până la lingam al hindușilor, căci până și Gide spunea: “Pielea e tot ce avem mai profund.”)
Sfânta Teresa, așadar. Inainte de a trece la ea și la ce reprezenta pentru ea lancea lui Longhin Centurionul (Mădularul Însutit, de fapt), să facem o mică digresiune prin pornografie. Ce este ea?
Acum vreo doua decenii, într-un număr special dedicat filmului pornografic, defuncta revista frantuzească pre-hipsterească Actuel scria ceva in genul (am numărul prin pod, dar mi-e lene sa urc ca sa citez exact):
“In unele filme pornografice am putut vedea expresii de transă si de emoții autentice imposibil de mimat… Filmul pornografic aduce deseori mai multa autenticitate a sentimentelor decât bălăcăreala actorilor de doi bani care nici in viața reală nu știu sa sărute, daramite pe ecran…”
Revista nu îl cita Georges Bataille, care intr-o serie de eseuri pe atunci scandaloase (anii 1950, notamment L’Erotisme) făcea o paralelă permanentă între transa religioasă autentică si orgasm. Exemplul lui preferat de fuzionare grafică a celor două stări (cu efecte identice) era statuia Sfintei Teresa din Avila a lui Bernini.
Bernini o reprezentase in momentul transei pe care această poetesă mistică o traise cutremurator atunci când un inger i se arătase in forma trupeasca si îi implantase o lance in inima… evident, lancea lui Longhin :
Scrie, palpitând, Sfănta Teresa:
“Ținea în mână o lance lungă de aur, care la vârf părea a avea un pic de foc. Durerea data de ea era atât de mare, încât ma făcea sa scot gemete, dar atât de dulce era acea durere, încât nu voiam sa înceteze.”
(“Veíale en las manos un dardo de oro largo, y al fin del hierro me parecía tener un poco de fuego. Era tan grande el dolor que me hacía dar aquellos quejidos, y tan excesiva la suavidad que me pone este grandísimo dolor que no hay desear que se quite.””
Cum se vede, Bernini știuse să pastreze întreaga ambiguitate a lui “dardo de oro largo”… Iar expresia este intr-adevăr imposibil de mimat… statuia ne arată mai degrabă că Sfânta Teresa era o actriță exceptională… Fiecare se poate amăgi cu varianta care ii convine.
Pe 16 octombrie, așadar, e hramul sfântului Longhin Sutașul. “In sulițe să ne lovim, sau în săbii să ne tăiem?”
—-
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, ISLAM, Istoria Șamanismului Românescu, Joyce-Pound, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
