Uf, s-a terminat trilogia Hobbit (care narativ vine inainte de Stăpânul Inelelor).
Asadar, întreaga franciză: cele mai scumpe filme din istorie, cele mai cutare si cutare efecte, dar taaare repetitiv. Meritul Hobbitului 3 ar putea fi acela că durează cu jumătate de oră mai puțin decat precedentele. De data asta, însă, spunem păcat.
Păcat, pentru că in jumătatea aia de oră am fi putut afla ce s-a întâmplat cu piatra aia, giuvaerul strălucitor care se numește ceva gen Arkansas. Se bat atâtea armate pentru ea, dar de la jumătatea filmului încolo, de cand încep bătăliile, uităm cu totul de ea.
Un scenariu cat gaura inelului, asadar. Mai apar niste monștri noi, porcini si primejdioși, care sparg ziduri cu capul.
Problema unor asemenea filme este că în fiecare episod succesiv trebuie efecte din ce in ce mai inspăimântătoare. M-am si ferit o dată de niste pietre (e in 3D, desigur). L-am văzut in sală, cu toate efectele si sunetul si fotolii care tremura, dar tare plictisitor trebuie să fie pe un ecran TV.
Hobbit 2 – Desecration of Smaug… sau trei ore din viață irosite
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
