Am o întreagă bibliotecă de volume de protocronism cecen și inguș, strânse de-a lungul anilor, majoritatea cumpărate acolo,în Groznîi și Nazran .

Precum practic toate celelalte mici națiuni care își fabrică un trecut planetar glorios (georgienii, albanezii, macedonenii, estonii etc.) cecenii beneficiază de o expunere mai mediatică decât românii. In ciuda faptului că românii au creat termenul insuși de protocronism, ei nu au reușit să se facă traduși, sau să fie prezenți in mari universități.

Când spun ceceni, e vorba de fapt de ceceno-inguși. Cele două limbi sînt foarte apropiate, cam cum se apropie olandeza (Nederlands) și Plattdeutsch (Niederdeutsch), de pildă (limba vorbită în regiunile de nord ale Germaniei și care prin multe detalii fonetice, fonologice și gramaticale e mai apropiată de olandeză decât de oficiala Hochdeutsch).

Cecenii propriu-ziși sunt mai prezenți cu protocronismul lor în Rusia, printr-o organizație culturală, Daimokh, foarte activă la Moscova, cărți și reviste. Ingușii s-au implantat la Paris, unde o ingușă, Mariel Tsaroieva, predă la INALCO (Sorbonne Paris III) și scrie cărți halucinante, precum: Les racines mésopotamiennes des ingouches et tchètchènes, (Riveneuve, 2005), unde a reușit să aibă o prefață semnată de Claude Hagège, care în mod sigur nu a aruncat un ochi pe ororile de acolo. O altă ingușă, Para Partchieva, a reușit să publice la L’Harmattan un volum Parlons tchétchène-ingouche care nu e altceva decât o gramatică ingușă.

Ce-i ingușă te căpușă. Se râcâie de fapt între ei ei precum la noi sașii și șvabii.

Protocronismul cecen este cel mai recent. Până în 1991-1992, când generalul Dudaiev a proclamat țara independentă, ducând la două războaie distrugătoare într-un deceniu, cecenii erau doar una din multiplele populații autohtone din Caucazul de nord.

Cecenii își spun între ei nuohci (nwokhchi), vainah fiind termenul colectiv care îi include și pe inguși. Cecen e un nume dat de ruși pentru că așa s-a numit și se numește încă principala așezare din câmpie peste care au dat rușii: Cecen Aul. Cum nu au avut niciodată o formațiune statală, nu a existat alt nume pentru regiunea lor decât Nuohcicio: locul in care trăiesc ceceni. După ocupația rusă, s-au obișnuit si ei, vreme de un secol, să-și numească regiunea Cecenia.

Când a venit generalul Dudaiev la putere, a impus termenul regional Icikeria, care desemnează de fapt exclusiv regiunea târgului Vedeno, cea din interior, care a rezistat întotdeauna rușilor. Nume respins si de naționaliști și de islamiști, pentru că e pur și simplu un adverb turcesc, din limbile turcofonilor de la câmpie: icikeri = în interior. Așa numeau nogaii și kumîcii zona aia păduroasă: Inăuntru = Icikeri…Cecenii autentitici nu suportă însă ca țara lor să poarte un nume turcesc (și nici unul rus), așa că cei politically corecți spun acum: Nuohcicio = Țara Cecenilor.

Islamul a ajuns tardiv la politeiștii nahi (ceceno-inguși). Unele triburi ingușe au fost politeiste până la Revoluția bolșevică. Politeismul lor, studiat de Georges Dumézil si elevul său Georges Charachidzé (la rândul său mentorul acelei Mariel Tsaroieva pe care o menționez mai sus), era similar cu cel al georgienilor de la munte (svani, tușini) sau al oseților iranofoni de la care a rămas ciclul legendelor Nartilor.

Sumerienii, hitiții și etruscii sunt, desigur, văzuți ca niște proto-ceceni (proto-vainah, nah sau vainah fiind, cum spuneam, autodenumirea cecenilor și ingușilor).

Odată venită scurta independență, cecenii și-au scos așadar la iveală obsesiile protocroniste. Am și acum documentul dactilografiat prin care primul parlament cecen, în iarna lui 1991-1992, a decis să ceară tuturor academiilor din lume să accepte faptul că cecenii au ca strămoși sumerienii și hitiții (puțin contează că acele mari civilizații antice vorbeau limbi total diferite una de alta). E un document pe care îl băteau în serie dactilografele parlamentului, valuri după valuri de hârtie A4 la indigo. Fiind eu inițial singurul jurnalist acolo, l-am primit ca să-l difuzez tuturor academiilor și guvernelor occidentale.

Unul din cei mai activi protocroniști ceceni este Said-Hamzat Nunuev. Dintre cărțile lui, publicate la Moscova și Iaroslavl în ultimele două decenii, am un roman excepțional de prost: Nakhi, proroki, sudba (Nahii, prorocii și soarta), scris ca un thriller ocultist în maniera Pendulului lui Foucault al lui Umberto Eco, întretăiat de diagrame și demente etimologii sumero-cecene și o carte si mai fantastică, Nahii și Istoria Sfântă, in care e interpretată Biblia și mai ales dinastiile Vechiului Testament din perspectivă cecenă.

Când vine vorba de protocronism, islamul recent al cecenilor își pierde importanța, iar intelectualii lor vor căuta să dovedească și că Isus era cecen, neștiind că s-a dovedit deja că el era in realitate dac sau pelasg.

In cazuri extreme de derivă protocronistă, cum se întâmplă la milionarul Khozh Akhmed Noukhaev, se caută dovedirea faptului că Mahomed era cecen, ceea ce va duce la concluzia logică care e aceea că întreaga istorie a Islamului este de fapt o istorie a cecenilor, cu dinastiile de califi scoborâtori din Mahomed cu tot.

Intr-un film documentar extrem de apologetic și aproape servil al regizorului olandez Jos de Potter, The Making Of An Empire, despre acest milionar cecen Khozh Akhmed Noukhaev, film plătit în mod limpede de acesta, îl vedem pe Noukhaev explicând cum, așa cum dacopații consideră că Iisus fusese dac, tot așa Mahomed a fost probabil un cecen, sau, în orice caz cultura și limba cecenă au stat la originea islamului.

Intâmplător, în cecenă “iss lam” înseamnă “nouă (iss) munți (lam)”. Cum se poate vedea în ultimul minut al acestui extras din indigestul film, pentru a-și explica teoria Noukhaev desenează trei triunghiuri pe care le combină ca un fel de stea a lui David beată și a demonstra că Islam vine din cecenă, de la nouă munți: “iss lam“.

Cât despre această ingușă care predă la INALCO în Paris, Mariel Tsaroieva, și care scoate carte după carte, am căutat-o multă vreme întrucât într-una din cărți oferă o informație halucinantă: că in vechi tradiții cecene lumea de dincolo e numită Tukhul Kha. Citind asta am înțepenit. Tukhulkha era demonul morții la etrusci, fondatorii Romei, a căror limbă nu e descifrată. Tuhkulkha era o creatură drăcească ce conducea sufletele dincolo.

Necunoscând eu nici o altă referință despre asta și având acasă practic întreaga bibliografie despre mărturiile vechi ale panteonului cecenilor păgâni, am ajuns până la urmă să o întâlnesc pe Tsaroieva, la Paris. Mi-a scris o dedicație pe dementa carte ce figurează în poza care deschide acest text. Am întrebat-o cum e cu cecenul Tukhulkha. Care îi este sursa, pentru că eu nu știu nimic despre asta.

A ezitat mai mult decât suspect…

— “Ah“, zice, “nici nu o să găsiți vreodată ceva scris pe undeva. E o informație pe care mi-a transmis-o mie răposatul meu bunic. Asta dovedește că etruscii erau strămoșii noștri.“

Incă ezit dacă să o denunț pe această impostoare care scrie cărți despre originile mesopotamiene ale cecenilor pretinzând in același timp că ar fi rude cu etruscii…

Cărțulia cu un călăreț, din mijlocul pozei, este o bijuterie: este primul număr, din 1991, al dispărutei reviste protocronice cecene Pxarmat (Prometeu). Locul apariției, Сольжа-гIала (Cetatea de pe râul Sunja), e numele vechi cecen al orașului Groznîi (Groaznicul).

Călărețul Prometeu (Pxarmat), care fură focul din cer și e pedepsit prin înlănțuire eternă e unul din puținele puncte prin care vechile mitologii ale Caucazului pot fi comparate fructuos cu cele grecești fără a cădea în protocronism absurd.

Pentru greci, de altfel, Prometeu a fost înlănțuit pe muntele Caucaz, iar asemănările și posibila înrudire a celor două sisteme mitologice (grec și caucazian) au fost studiate în detaliu de Georges Charachidzé (mentorul hoțomancei de Mariel Tsaroieva), în minunatul său studiu ‘Prométhée ou le Caucase’.

Vechiul păgânism cecen a lăsat de altfel urme până astăzi în ruitualurile sufi cecene, cele ale transei colective. Am pus multe clipuri filmate de mine in Cecenia, inclusiv ritualuri de transă, pe o pagină YouTube (linkuri mai jos). Cu multe linkuri spre ceremonii de transă colectivă filmate de mine prin sate cecene, în care apar limpede vechile elemente păgâne și șamaniste.

E limpede acum că exact la fel ca protocroniștii ceceni fac și dacopații români. E vorba de o subcultură nocivă, ignorantă, agresivă, care nu se ostenește să învețe un minimum de elemente de bază din istorie, lingvistică și arheologie. Pelasgi și Herodot le sunt autoritatea, precum și cărțile anterioare ale altora ca ei.

Voi continua cu prezentarea acestei mentalități de sectă la alții. Nici măcar nu suntem unici în orbire.

Mai multe vezi pe acest blog în rubrica >