In numărul său purtând data de astăzi, marți 9 noiembrie, Le Monde, în Franța, are ca principal dosar, anunțat în prima pagină: «Cum putem reglementa Facebook».
Le Monde face, în paralel, în acest dosar, și un portret al lui Frances Haugen, acea declanșatoare de alerte din SUA care a atras atenția asupra neregularităților din cadrul administrării Facebook. Documente interne ale mastodontului Facebook arată că în multe țări autoritare, sistemele de moderare ale rețelei sociale, deseori în limbi „exotice”, nu sunt câtuși de puțin suficiente în fața discursurilor ce incită la ură și violență. FB știe asta, desigur, însă își aplică rigoarea și vigilența foarte selectiv.
Așa s-a ajuns să fie publicate acele «Facebook Files», mii de pagini și emailuri și alte mesaje și rapoarte recuperate de acea fostă angajată, Frances Haugen, care a părăsit firma în luna mai 2021 și care a tras imediat, public, semnalul de alarmă (motiv pentru care ea este ceea ce se numește o „whistleblower”), pentru ca apoi, foarte rapid, ea să fie audiată în Senatul SUA.
O „rară privire din interior” este ceea ce a oferit ea publicului și legislatorilor, a estimat New York Times. Mărturia numitei Frances Haugen, care a avut loc în fața democraților și a republicanilor reuniți pe poziții cvasi-unanime, pare să fi fost “cea mai importantă vreodată” în privința funcționării reale a Facebook, a estimat la rândul său site-ul revistei Slate.
Apoi, ieri, luni 8 novembrie, cum o rezumă Politico, Frances Haugen a vorbit în fața Parlamentului European, urmând ca mâine ea să ajungă la Paris, în fața parlamentului francez.
Toate aceste revelații, continuă astăzi Le Monde într-un alt articol din dosarul respectiv, au făcut că de două luni încoace Facebook o duce dintr-o furtună mediatică în alta, ba chiar și dintr-o încurcătură politică și ideologică în alta, într-așa măsură încât pentru prima oară poziția sa dominantă pe piață e amenințată.
« Facebook spune că regulile sale se aplică tuturor utilizatorilor. În realitate, documente interne ale firmei arată că o întreagă elită este scutită de cenzură.» Asta e ceea ce a constatat Wall Street Journal, care a publicat primul articol dintr-o întreagă serie ce pare că va zgudui rețeaua socială. Importante vedete și personalități publice au fost astfel sistematic scutite de cenzura algoritmilor Facebook, grație unui program intern numit « XCheck ».
„Meta” are cratimă: Facebook și viitorul sub cască virtuală
Într-o cronică foarte dură, publicată în rubrica sa economică, tot Le Monde are astăzi un comentariu cu titlul: «Facebook – o rețea îmbătrânită, care caută acum rețeta tinereții veșnice într-un univers paralel».
Este vorba despre universul virtual paralel «Metaverse», anunțat de Mark Zuckerberg, și despre care am mai scris aici: „Meta” are cratimă: Facebook și viitorul sub cască virtuală.
Le Monde consideră însă că ideea cu Metaversul e doar o stratagemă din partea firmei pentru a face diversiune și a mai ieși din vârtejul de atenție negativă.
Cenzură și pudibonderie
Simultan, cotidianul francofon din Bruxelles Le Soir se oprește îndelung asupra cenzurii din ce în ce mai sufocante de pe Facebook, în special asupra felului în care algoritmii FB șterg și cenzurează și pedepsesc utilizatorul care postează fie și opere de artă în care apare ceva goliciune corporală (precum, cf. foto, celebrul tablou al lui Gustave Courbet, din 1866, “L’Origine du monde“).
„Cum arăți goliciune”, scrie Le Soir, cum de îndată rețelele sociale se răcesc și se gripează.
Rezultatul paradoxal este că, grație Facebook, un mare număr de utilizatori din țări democratice au ajuns să folosească subterfugii cunoscute și folosite în general doar de către opozanții din țările totalitare, pentru a evita cenzura.
Banned on the Run – cenzura Facebook, “castorii lăbărțați” și atomizarea virtuală
In romanul Breakfast of Champions al lui Kurt Vonnegut, personajul Kilgore Trout, scriitor SF, își vinde cărțile sub plastic anunțând pe copertă că în carte sunt poze cu “wide-open beavers” – “castori lăbărțați”.
Acum, un castor lăbărțat, a “wide-open beaver”, este o poză cu o femeie într-o postură îmbietoare. “Wide-open beavers” pe copertă, așadar, chiar dacă în interiorul cărții sunt studii despre Platon și Kojève, așa atragi mai sigur, indiferent de conținut, dar scapi și de cenzurarea conținutului autentic, cel serios.
La asta a ajuns Facebook, scrie Le Monde, analizând felul în care poate fi ocolită cenzura rețelei. (Mai scrisesem despre cum a căuta să explici mașinăriei FB că deseori e vorba de umor sau de cuvinte scoase din context este inutil.)
The „Great Firewall” și Xi Superstar
Presa de astăzi vorbește, pe ritm de cor antic, despre rețeaua socială a lui Zuckerberg, însă în acest timp China nu tolerează câtuși de puțin Facebook. Facebook e interzis în China, nu există acolo, așa cum nu există nici în Iran, Siria și Coreea de Nord. Rețeaua mondială americană, privată, FB, se oprește în fața Marelui Zid al Chinei. China și-a construit, încă de la începuturile Internetului, un Zid Digital protector, un „Great Firewall” (joc de cuvinte pe The Great Wall = Marele Zid).
Cum a tot subliniat-o presa de pe întreaga planetă, autoritarul președinte chinez Xi Jinping n-a participat în persoană la conferința despre climat de la Glasgow (și nici, anterior, la summitul G20 de la Roma). Motivul, cum o subliniază, printre altele, același cotidian belgian Le Soir, este că luni 8 noiembrie a început plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (pentru nostalgici: CC al PCC) și că Xi Jinping pregătește prin asta congresul general al partidului, peste exact un an, când el se așteaptă – și face totul pentru asta – să primească un al treilea mandat de președinte.
Al Jazeera consideră așadar că autoritarul Xi își va consolida definitiv puterea prin asta. Financial Times constată însă că întreaga planetă democratică este tot mai îngrijorată de izolarea și agresivitatea crescândă a Chinei. Constituția chineză limitează președinția la două mandate, dar Xi mizează pe două precedente: în alte două situații, un congres în plenară al partidului, cum va fi cel de anul viitor, a dus la puteri dictatoriale pentru șefii și ideologii momentului: în 1945, când Mao Zedong a căpătat puteri depline, totale, și în 1981, când partidul i-a cedat toate frâiele aparatului de stat lui Deng Xiaoping.
Într-un asemenea context, Xi n-avea timp de pierdut la Glasgow, în Scoția, cu acea obsesie a occidentalilor care este clima. Asta cu atât mai mult cu cât China rămâne cel mai mare poluator mondial și principalul fochist, arzător de cărbune pentru a produce energie. Dar Xi Jinping nu dorea să le promită nimic occidentalilor și celorlalți participanți. China nu o duce foarte bine economic în acest moment, iar un angajament al Pekinului în favoarea climei ar duce în mod fatal la pierderi de locuri de muncă și, poate, la nemulțumiri sociale. Or, puterea comunistă, de la Mao încoace, a învățat foarte bine lecțiile Chinei imperiale: legitimitatea politică vine doar prin asigurarea prosperității celor mai mulți și mai umili.
Pe planetă, dincolo de „The Great Firewall”
Autoritățile poloneze au anunțat, luni, că vor bloca intrarea sutelor de migranți adunați la granița sa cu Bielorusia, unde guvernul e acuzat că folosește refugiații ca pe o armă împotriva Uniunii Europene. Cum o analizează Washington Post, UE pregătește o nouă rundă de sancțiuni împotriva Minskului. Cancelara germană Angela Merkel a spus că măsurile sunt menite să pedepsească ceea ce ea a numit „trafic de persoane la nivel de stat”.
Și tot Washington Post informează că un bărbat care a participat la asaltul împotriva Capitoliului din 6 ianuarie și este căutat de FBI, cere acum azilul politic în Bielorusia lui Aleksandr Lukașenko, după cum informează presa de stat de la Minsk. Evan Neumann este căutat în Statele Unite sub acuzația de violență în asaltul împotriva Capitoliului, precum și pentru obstrucționarea aplicării legii în timpul tulburărilor civile de atunci. Unul din rarele momente când merită urmărită presa de la Minsk, pentru a citi între rânduri.
În sfârșit, la Bruxelles cotidianul francofon Le Soir pune întrebarea (care îi va face să răcnească pe toți cei ce denunță derivele corectitudinii politice de tip woke și cancel) dacă nu cumva jucăriile sunt sexiste!… În special cele care se pregătesc acum pentru Crăciun. Pentru ce, etern, băiețeii trebuie să primească soldați miniatură și mingi de fotbal, iar fetițele – păpuși cu toalete roz și toate accesoriile pe care le știm din tradiție?
O simplă căutare arată însă că subiectul este etern în Belgia în apropierea zilei de Sfântul Nicolae și a Crăciunului (iată aici exact aceeași întrebare, formulată exact la fel, la televiziunea belgiană RTBF în 2017 înainte de Crăciun).
Până la urmă, și faptul de a pune în mod repetat, an după an, aceeași întrebare ajunge să fie tot un fel de tradiție.
