Nicolae Grigorescu, Vatră la Rucăr
.
Termenul „vatră“, care este prezentat în manuale și dicționare ca fiind esența însăși a românismului și dat ca “dacic”, există în realitate în toate limbile balcanice: în română, aromână, albaneză şi în multe limbi slave, care l-au împrumutat de la păstorii seminomazi aromâni.
Lingvistica ne arată însă că este un termen pur albanez, lucru dovedit extrem de simplu prin fonetismul său actual. Vatra are până azi, în toate limbile slave din Balcani, sensul de foc, în toate accepțiunile sale (cf. croatul otvoriti vatru = a deschide focul, a trage cu pușca). În albaneză, în schimb, limba sursă, termenul nu doar că are toate sensurile din română (cămin, foc, locul de origine, sursa luată metaforic, punctul de proveniență al unei culturi sau centrul unui sat), dar mai are și sensul de focar, în fizică sau optică, sau epicentrul unui cutremur (vatra e tërmetit). Pe deasupra, în albaneză vatra e doar forma articulată cu articolul hotărât -a de la vatër, substantiv feminin. Celelalte limbi balcanice, inclusiv româna, au preluat din expresii forma articulată a lui vatër: vatra.
Rădăcina termenului a fost identificată de mult de lingvişti: vatër, vatra, de la *ater, foc, cf. în iraniana avestică: atar, foc, în osetă (limbă iraniană din Caucaz): art, foc, iar în latină adjectivul: *āter, ātra, ātrum, ars, negru, de unde atrium, locul în care se afla odinioară vatra sau cuptorul. Ceea ce este inexplicabil în varianta balcanică a rădăcinii este proteza consonantică iniţială v-. Ştim însă că procedeul de a adăuga un v- protetic iniţial rădăcinilor unor termeni arhaici moşteniţi care încep cu vocală este un procedeu propriu limbii albaneze.
Sunt afectate de asta în primul rând multe cuvinte provenite din fondul vechi lexical indo-european. Exemple: vesh, ureche, de la rădăcina *aus-, întâlnită în latină în aus-cultare, prusiană: ausins, urechi, lituaniană: ausìs, letonă: àuss, ureche.
Dar procedeul a fost aplicat şi unor termeni latini cu vocală iniţială, care primesc la rândul lor în albaneză proteza v-: verbër, orb, cu derivatele verboj, a orbi, şi verbërí, orbire; vepër, vepra, operă, creaţie; gheg vorfën = orfan (tosc varfërë); vadís, a uda.
Îl putem adăuga aici şi pe „oare“ românesc, a cărui etimologie acceptată îl face să provină din latinescul volet, dar care corespunde exact albanezului vallë, așa după cum „operă“ îi corespunde lui vepër, iar „orb“ lui verbër.
Nimic asemănător acestei proteze consonantice iniţiale nu există în celelalte limbi balcanice. Motiv pentru care vatër, vatra, nu poate fi decât un termen albanez, împrumutat apoi de limbile vecine: româna, macedoneana, sârba etc. Evoluţia de la *āter la vatër, vatra nu a putut avea loc decât în albaneză.