Pentru că tot mă bârăie la cap tineri și hipsteri (hipster e un cuvânt care nu înseamnă nimic, de fapt, doar sugerează ceva enervant) ce se cred naționaliști, mă bârâie la cap așadar că de ce zic numai de rău de identitatea națională, iată și ce ar putea ei socoti de bine : cam toată lumea a luat din română Crăciunul, ba chiar turcii au luat și termenul de masă.
Apoi, româna și albaneza au influențat profund structura și gramatica limbilor slavilor din sud, în care majoritatea romanității balcanice s-a asimilat. Asta a făcut ca bulgara și macedoneana să piardă total flexiunea cazurilor care formează caracteristica principală a limbilor slave și să se doteze cu un articol hotărât, ceea ce nicio altă limbă slavă nu are, articol care, ca în română și albaneză, e post-pus, e lipit la capătul cuvântului.
Oțet și must au intrat din română în sîrbă și bulgară… Oltar (altar) a intrat in bulgara. Masa e un termen general în Balcani, iar masa e termenul românesc care a intrat și în turcă, de unde s-a difuzat spre Asia centrală…
Cf.
La masă cu lingvistica – ce termen de civilizație a dat româna, din Istanbul pînă în China…
Numărul de termeni împrumutați de slavii balcanici din română și aromână a fost și mai mare în trecut, dar mulți au dispărut după instaurarea naționalismelor la sfârșitul sec, XIX. Așa era sîrbescul patitim bulgarul patjă – a păți… Vatra a rămas pînă azi în toate limbile slave din Balcani cu sensul de foc, în toate accepțiunile sale (cf. croata otvoriti vatru = a deschide focul); deși vatra e un albanism, el a putut fi transmis slavilor de către români și aromâni.
Cf.
La vatra limbii… De unde vine cuvîntul “vatrã”?…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/13/la-vatra-limbii-de-unde-vine-cuvintul-vatra/
In sfârșit, Crăciunul are o etimologie contestabilă, dar există sub forme practic identice în bulgară, sîrbă și, sub o formă învechită, în rusă. Se știe însă cât de mult a fost influențată rusa de slavona balcanică, slavona de biserică… Crăciunul a fost luat chiar și de maghiari: karácsony…
Mulți lingviști propun pentru Crăciun neverosimile derivări din slavă… Ipoteza sprijinită de Rosetti a derivării din creatione(m), deși pune mici probleme atât fonetice, cât și teologice, are toate șansele de a fi cea justă…
Faptul că e vorba de crearea Pruncului poate fi întărit de altfel de către exemplul paralel al spaniolului criado, în vremuri recente cu sensul de servitor, dar în trecut cel de copil, paj, un participiu al verbului criar – creare.
—-
In schimb, nu, Tesla a fost sîrb, nu român :
Să-ți dai cu Tesla-n ploaie…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/20/sa-ti-dai-cu-tesla-n-ploaie/
… iar unele basme și mituri “naționale” sînt doar împrumutate incomplet de la vecini :
Vendetta și mutilări ritualice camuflate în Prâslea cel Voinic…
și
“Meșterul Manole” sau Sade povestit copiilor (printr-o gloryhole)…
sau :
Zmei, zmeie, Prâslea, Manole și alte mituri românești împrumutate…
—
Filed under: Dacopatie, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia