In completare la un text, etern work in progress despre bucătăria tradițională românească (cf. link mai jos), să mai menționăm aici două feluri a căror origine se arată a fi de fapt italiană, prin intermediari.
Pogacea, care ne vine din sârbă (pogača) și pe care au imprumutat-o și ungurii (pogácsa), vine de fapt, prin croați, din italiana focaccia, al cărei nume urcă probabil pana in antichitate, pentru ca era o turtă coaptă pe jar, iar numele trebuie să-i vină de la focus, care înainte de a evolua spre focul de astăzi (fuoco, feu etc.) însemna: vatră. (cf. mai jos evoluția balcanicului vatra spre sensul de foc în sarbo-croată).
Împrumutul lui focaccia > pogača in sarbo-croată trebuie sa fie foarte vechi: slavona veche nu poseda sunetul F.
Etimologia lui pogace era cunoscută, în schimb păsatul rămâne misterios.
Păsatul e teoretic un terci de mei, un porridge, însă poate fi din orice cereale. La fel, in fiertură se poate pune orice, ea e doar o bază, o zeamă groasă. E făcut a deriva neconvingător dintr-un latinesc pinsatum.
Iată însă că pe malul celălalt al Mării Negre, la sălbaticii cerchezi, călătorii au semnalat, ca o mâncare foarte frecventă, pasta: pasta cercheză este exact ceea ce românii numesc păsat, si anume, in forma sa cea mai simplă, mei fiert cu apă și sare, dar in care se poate adăuga orice. Călători, precum aici César Famin, au emis ipoteza ca pasta cercheză nu e altceva decat un imprumut de la (click)
pasta genoveză.
Genovezii au dominat Marea Neagră pana la căderea Constantinopolului, iar turistul poate admira si astăzi la Constanța micul si elegantul far genovez.
Genovezii își atribuie invenția pastelor, și de fapt unul din felurile tradiționale genoveze este pasta in brodo (cf. foto), dar in realitate orice fel de paste sau cereale pot fi fierte in brodo pana se evaporă mai tot lichidul, ajungând la un terci similar cu ceea ce toscanii numesc ribollita.
Păsatul românesc și pasta cercheză fiind in mod vizibil aceeași mâncare, iar cele două maluri ale Mării Negre find in evul mediu împânzite de colonii si contoare genoveze, prezența acestora explică identitatea numelui pentru un fel identic la două popoare (valahii și cerchezii) care n-au fost niciodată in contact.
Ca un exemplu paralel, englezescul porridge (tot un păsat) nu e altceva decât franțuzescul potage… supă.
—
Cf. și :
Mituri culinare românești…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/12/mituri-culinare-romanesti/
Olimpiada de la Soci pe locul unui genocid uitat…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2014/02/08/olimpiada-de-la-soci-pe-locul-unui-genocid-uitat/
La vatra limbii… De unde vine cuvîntul “vatrã”?
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/13/la-vatra-limbii-de-unde-vine-cuvintul-vatra/
Filed under: Babel, Bestiariu, Linguistics
