The Hunger Games: Mockingjay – Part 1 : când revoluționarii devin regizori de clipuri…

Aaah, ce modă enervantă a devenit asta, să tai un roman în două si sa faci două filme, ceea ce dă bine in termeni financiari si de supense (deja Tarantino tăiase in două Kill Bill, acolo insa pentru că filmul era pur si simplu prea lung).

Acum toate francizele astea iti scot câte doua filme dintr-o carte, nu doar Hunger Games, dar si Divergent, ba până si distopia asta cea mai recentă, cu labirintul, Maze Runner (cf. linkuri mai jos), ca să nu mai vorbim de Hobbiți de tot felul, lăbărțați pe mai multe filme.

Scrisesem deja acum un an, in legătură cu Hunger Games II, că e enervant și frustrant că ți se cere să aștepți un an ca să vezi urmarea. Acum – iarăși un an, iar ruptura in scenariu e si mai abruptă.

Acum, Mockingjay asta: o distopie pentru adolescenți ( ca majoritatea distopiilor). Foarte puțină acțiune, multă filosofie si strategie: revoluția înfruntă imperiul totalitar al președintelui Snow. Fata aia cu săgețile devine figura centrală a revoluției impotriva voinței ei. Surprinzator, filmul funcționează, desi are clare lungimi, ba chiar vine cu cateva neașteptate răsturnări de situație (cu rezerva că logo-ul revoltei aduce prea mult cu cel de la Bacardi… speram ca nu e o publicitate subliminală).

Actorii sunt extrem de convingători: Julianne Moore ca șefă a revoltei, Donald Sutherland drept sinistrul Snow, si, desigur, Philippe Seymour Hoffman… Stiind in ce condiții a murit imediat după aceea, filmul produce o senzație stranie, de proiecție cu fantome.

În primul rînd însă, Jennifer Lawrence, coerentă in imprevizibilitatea ei, încăpățânată, morală, aproape nebună.

Dincolo de mesajul filosofic pentru adolescenți interesați in toate fațetele distopiei, filmul are si un artificiu narativ, vizual si estetic nou în categoria lui: rebelii își filmează mesajele, filmate sistematic in ciocniri cu imperiul, pe ruine si cadavre, in final de bătălie. Mesajele, transmise si difuzate spre celelalte regiuni care trebuie racolate la cauza revoluției, sunt bine filmate si splendid editate, cu logo si titlu.

Nu altceva fac de la o vreme teroriștii islamici, precum al-Qaeda, sau ISIS, Statul Islamic din Siria si Irak, cu macabrele lor execuții filmate pe fundal de lupte si mesaje hipnotice, totul grijuliu filmat si bine montat.

Astăzi, teroriștii au devenit regizori. In asta, Mockingjay aduce o neașteptată nuanță de actualitate.