Tot auzim de la țuțiști despre filozofia lui Țuțea.
Țuțiștii vizavi de Țuțea sunt ca baba murdară pe picioare a lui Țuțea în fața icoanei.
La fel cum baba nu înțelege nimic din ce vede dar se salvează prin credință oarbă, la fel țuțiștii se fuțesc prin țuțeală oarbă fără să înțeleagă ce citesc, diferența majoră fiind că în cazul lor nu e de fapt mare lucru de înțeles
Fie următorul citat lipsit de orice sens din Țuțea pe care și-l postează țuțiștii unii altora:
— “Libertatea nu poate fi gândită decât dogmatic, potrivit cu doctrina creştină, care este religia libertăţii. Omul este liber să participe sau nu la actul mântuirii sale. Această libertate o oferă catolicismul şi ortodoxia.
Protestanţii situează omul sub semnul predestinării. Ei se situează, hegelian vorbind, înaintea apariţiei zeului, care însemnează lumină raţională opusă destinului orb.”
– (Petre Tutea)
Iată… Deja că Țuțea bate câmpii acolo repetând fără sens și aiurea banalități de la cursul despre Hegel urmat de el în tinerețe, dar vai de urmele lăsate în mintea murdară pe picioare a nătângilor pe care el îi face “popor de idioți”:
Astfel, nu există la Hegel nici o “apariție a zeului” în sensul sugerat de Țuțea. Ceea ce s-ar putea aproximativ numi “apariție” la Hegel e de fapt traducerea (cu multe precauții) a doi termeni diferiți: Schein și Erscheinung.
Nici unul din ele, nici Schein nici Erscheinung, nu presupune vreo apariție a unui zeu care ar fi existat anterior, căci “apariția” la Hegel nu are de-a face cu temporalitatea ci cu percepția.
E vorba de “apariție” în sensul de ceva care îți “a-pare”, altfel zis îți pare într-un anume fel: “Es scheint mir“, sau “mir scheint” = mi se pare. De aici, de la scheinen – noțiunea hegelianã de Schein, care “apare”, in sensul cã se opune esenței. Apariția completă merge astfel dincolo de Schein și este numitã Erscheinung. Ea nu implică vreo credință religioasă a privitorului.
Etimologia lui Schein si scheinen este, desigur, aceeași cu cea a englezescului to shine (eternal sunshine of the șa-ba-da…), cu diferența că în cazul minții țuțiștilor a fi spotless e departe de a fi un compliment.
.
Ințelegea Țuțea din Hegel cât înțelegea și din democrație.
—
Despre Tutea “bătrânul habotnic cu verbul dezlânat” :
Din nou despre Radu Gyr si obscenitatea poeziei patriotice…
Nae Ionescu: un “cabotin superior”, “un sofist balcanic”…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/23/nae-ionescu-un-cabotin-superior-un-sofist-balcanic/
Si despre scarbosul de Vintila Horia :
Și despre proclamarea Statului Legionar “prin grația lui Dumnezeu și voința națională”, cu documentul semnat de regele Mihai ;i Antonescu:
La vânătoare de atei…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/04/20/la-vanatoare-de-atei/
Filed under: Babel, Bestiariu, Dacopatie, Istoria Șamanismului Românescu, Linguistics, Paraphernalia, Rituri noi
