Scrisoarea lui Mahomed către Împăratul Heraclius al Bizanțului…

Impăratul bizantin Heraclius (în arabă: Hiraql, حيرقل) se afla în pelerinaj la Ierusalim, în anul Domnului 628, când i-a fost înmânat un ciudat răvaș de la căpetenia unui obscur trib din deșertul Arabiei.

Heraclius făcuse pe jos pelerinajul de la Edessa la Ierusalim și se afla atunci într-o dispoziție excelentă. Scrisoarea i-a fost trimisă de guvernatorul din Bostra, care la rândul lui o primise de la un șef arab din ținuturile de unde spun Scripturile că a sosit odinioară Regina din Saba, aducându-i lui Solomon nestemate, păuni și o pupăză care astăzi zburătăcește prin Rai.

Scrisoarea era în graiul arab, iar nu în greacă sau latină, sau măcar în aramaică, arătând fie sălbăticia, fie proasta creștere a expeditorului.

Era semnată “Mahomed, apostolul lui Dumnezeu” (rasulu-‘Llah). In vorbe puține, cu accente profetice care-i aminteau împăratului de blestemele lui Iezechil, necioplitul șef arab îi cerea lui Heraclius să sfarme idolii, să lepede credința păgânească în Isus și a sa Mamă și să accepte misiunea profetică a lui Mahomed, pentru că, așa cum îl informa acesta, “nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu” (La illaha ila’Allah, Muhammadu rasulu’Llah / لا إله إلا الله، محمد رسول الله). Textul ne-a fost păstrat într-o tradiție a lui Ibn Abbas, un văr al Profetului, care mai era numit și Tălmaciul Coranului / Tarjumanu’l-Quran.

“Acceptă Islamul”, îi scria Mahomed marelui Impãrat roman (grec, desigur, dar musulmanii au numit întotdeauna Bizanțul Rum – Roma), “și răsplata îți va fi dublă pe lumea asta”.

Muir, în Life of Muhammad, aduce informația suplimentară că cel care i-a înmânat Impăratului misiva era Harith, prințul domnitor peste Beni Ghassan, mărginaș cu Imperiul, pe care-l separau de deșertul de unde venise scrisoarea doar ținuturi golașe bântuite de catâri sălbatici.

Tremurând de mânie, acel Harith i-a cerut Împăratului permisiunea de porni de îndată o expediție care să-l pedepsească pe obraznicul impostor (the audacious impostor).

Rîzînd copios de enormitatea cererii din răvașul neobrăzatului expeditor (the insolent fellow, cum o spune sobru Muir), Impăratul nu acordă permisiunea.

Henri Pirenne, în Mahomet et Charlemagne, scrie că până și Ioan Damaschinul, ultimul părinte bisericesc, care avea să fie dregător strângător de dări în vremea primului Califat, nu vedea inițial în Islam decât una din nenumăratele erezii pseudo-creștine cum fuseseră atâtea.

Formula “nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu” (لا إله إلا الله، محمد رسول الله) este așa-numita shahada, Mărturia, esența islamului și e fraza care figurează pe steagul negru al Statului Islamic din Siria-Irak (ISIS, sau Daesh)… Astăzi, însă, misivele cu îndemnuri la convertire sunt trimise de jihadiști prin email.