.
Problemele puse de inscripția DECEBALUS PER SCORILO au fost foarte judicios tratate de unii cercetatori, precum Sorin Olteanu aici :
.
.
Câteva nu au fost insa suficient subliniate: vasul care o poartă a fost reconstituit si nu știm dacă cele doua fragmente erau singurele, dacă nu cumva am fi avut pe același vas părți dintr-o înscripție mult mai lungă
.
Nu știm dacă ordinea lor e DECEBALUS PER SCORILO, sau PER SCORILO DECEBALUS;
.
Daca sensul e limpede in cazul lui DECEBALUS, nu știm dacă SCORILO e un nume propriu; transcrierea Decebalus per Scorilo e o convenție contemporană, la vremea aceea nu existau majuscule si minuscule;
.
Dacă e un nume propriu, nu ii cunoaștem cazul gramatical; limba dacă păstra in mod cert luxurianta flexiune indoeuropeană, după cum o arată nominativul lui DECEBALUS in -us; lucrul e foarte plauzibil, dacă ne gândim ca terminația -s a nominativului indo-european a supravietuit in gotică pina in anichitatea tardiva si evul mediu timpuriu (Biblia lui Ulfila), iar in greacă si limbile baltice pina astăzi.
.
Mai mulți lingvisti, printre care si Sorin Olteanu in link-ul de mai sus, au propus o traducere: “Decebal fiul lui Scorilo“…
.
Dacă nu este, intr-adevar, exclusă ipoteza existentei in limba dacilor a unui termen per, copil, înrudit cu latinescul puer, oscul puclum , sanscritul putra, iranianul puthra, ipoteza nu e insa necesară. Pe deasupra, lingvistii care o propun recunosc dificultatea inventării unui genitiv masculin in -o: Scorilo. Forma Scorilo aduce mai degrabă cu un acuzativ sau un ablativ, așa cum ar cere-o o prepozitie per = pentru. Fraza ar fi atunci D. pentru Scorilo, cu o dedicatie similară celei care apare pe zeci de mii de vase antice in toate limbile cunoscute. Scorilo ar putea reprezenta un acuzativ in -n redat printr-o vocală nazalizată -õ. E cunoscuta dificultatea pe care o întâmpinau anticii in redarea sunetelor nazale, redate in general prin vocale pure, precum in scrierea umbriana, cea iraniană, sau chiar in primele scrieri indiene.
.
Asta ne duce la o explicație mult mai simplă, cea prin albaneză. Limbă cu resturi de flexiune arhaică si care a influențat profund toate celelalte limbi balcanice, albaneza dă o largă folosire prepozitiei për = pentru (ë = ă) :
.
Așa cum ne-am aștepta, për cel mai adesea cere acuzativul :
.
është për të mirën e saj = este pentru binele său
për kokën e djalit = pe capul fiului (meu/său)
letër për të shkruar = hârtie de/pentru scris
e kap për dore = a lua de mână
shkoj për uje = merg după apă
.
Decebalus per Scorilo, Decebal pentru Scorilo, s-ar integra astfel intr-un model lingvistic balcanic ce a supravietuit doar in albaneză.
.
—
Cf. și :
Germisara- Ce știm despre limba daco-geților
.
Dacia Metaistorica -argumentele unui om întreg la minte in folosul victimelor dacopaților
.
și întreaga rubrica Dacopatie pe care o voi alimenta treptat :
.
—–
