Cum ar fi fost dacă bascii trăiau mai spre ocean si daca in cele două Americi -și mai peste tot pe planetă- se vorbea azi limba bască?.
In Pirinei, in munții dintre Spania și Franța, a supravietuit din preistorie una din cele mai exotice si dificile limbi de pe planeta: limba bască. Pe o scară a dificultății limbilor de la 1 la 14, basca e pe locul 14… Toate limbile indo-europene sînt sub 10… Engleza e pe locul 4… Franceza, rusa si germana pe 8 și 9… Chineza, care pare atât de complexă, e pe locul 2 – gramatica ei e una din cele mai simple de pe planeta, dificultatea venind doar dela pronunție si scriere… Basca, însă – 14!…
.
Cu basca intrăm in alta planeta mintală, cea a limbilor ergative, precum cele ale amerindienilor (nicio legătura între ele, e vorba doar de tipologie, nu de o imposibilă rudenie), unde subiectul frazei primeste terminatii speciale in functie de faptul ca verbul e tranzitiv sau intranzitiv, unde verbul e esența frazei, flexiunea fiind initială sau infixată (in interiorul rădăcinii) si unde întreaga sintaxă ne duce pe un teren unde reperele logice sînt altele decât ale noastre. Basca e singura limba care a supravietuit din preistoria Europei, vorbitorii ei rămânând in munții Pirinei dupa invazia lentă, in Paleolitic, a indo-europenilor veniți din Orientul Apropiat.
.
Pare o limbă minoră, exotică, străină nouă si pe care o putem ignora cu desavarsire, daca o comparăm, de pilda, cu spaniola care o inconjoară. Spaniola e azi a doua limbă cea mai vorbită din lume, dupa chineză si înaintea englezei, iar împreuna cu portugheza se ajunge chiar la mult peste o jumatate de miliard de oameni… Cu totul, adăugând engleza, hindi, rusa, franceza, persana etc. se ajunge la jumatate din populația globului vorbind limbi indo-europene.
.
Realitatea lingvistică e insa pe dos :
.
Situația spaniolei si portughezei e de fapt surprinzătoare istoric, dată fiind relativa lipsa de importanță a celor doua țări astăzi, pierdute intr-o peninsulă de la oceanul Atlantic a Europei… în realitate,doar acest accident geografic le-a fost profitabil celor doua limbi neo-latine minore.
.
Nimic nu predispunea Spania și Portugalia, abia ieșite de sub dominația maurilor, la gloria planetară de azi, altfel decât poziția lor geografică. Nu exista, la vremea aceea, naționalism lingvistic in sensul de astăzi. Faptul că limba castiliană, dialectul Spaniei centrale, a devenit treptat limba oficială in peninsulă e doar un accident istoric… Putea la fel de bine fi catalana…
.
Sau chiar limba bască, daca întâmplător Țara Bascilor ar fi fost situată mai central…
.
… or, tocmai aici vine exercitiul de imaginatie: dat fiind că dupa descoperirea Americii cvazi-totalitatea marinarilor si colonilor europeni au provenit din regiunile peninsulei iberice cu ieșire la ocean a dus prin forța lucrurilor la popularea masivă a Americii de sud si centrale cu vorbitori de spaniolă castiliană si portugheză… Un simplu accident… Catalanii erau mult prea spre interior și nu ajungeau pina in porturile unde se făcea recrutarea…
.
.
… dar si catalana e tot o limbă neoromană… Daca Americile ar fi vorbit astăzi catalana, peisajul lingvistic planetar ar fi ramas același… Sa ne inchipuim insa ca centrul plecărilor spre Americi ar fi fost mai degrabă golful Biscayei… Țara Bascilor… Si ca sute de mii de marinari basci ar fi luat calea Americii in numele suveranilor spanioli… Ei bine: o bună parte din planetă ar vorbi astăzi exotica limbă bască, sau o limbă derivată… basca de altfel fiind tipologic croită pe același tipar ca si majoritatea limbilor amerindiene.
.
.
Echilibrul lingvistic planetar ar fi fost azi cu totul altfel, iar tipologia lingvistică indo-europeană nu ar mai fi părut atât de firească…
.
Despre ciudatenii basce:
.
I was a Basque in my previous lives…
—-
