In ADN-ul românului e adânc înscris plictisul fata de filologie ca stiinta si fata de lingvistica, atunci cind nu e doveditoare de abisala vechime a rasei neaose. Daca nu ne spune ca dacii traiesc aici de un milion de ani, timp in care au inventat cu eleganta calul, silaba si cazul genitiv, lingvistica e inutila, ba chiar daunatoare. Dacii au scris Ramayana, dacii nu aveau coşuri si nu cunosteau sexul anal, iar scurgerile lor inmiresmate se numesc astazi “chihlimbar”.

La asta se adauga neîncrederea punctata de dispret superior fata de alti români care se ocupa de limbi “exotice” si de lingvistica sub forma de stiinta, iar nu de simpla invatare pe de rost a dictionarelor. (Eliade e acceptat ca o exceptie romantica, insa Eliade nu era un lingvist.)

Atitudinea ostila si opacã a dacopaţilor e veche. In ale sale Amintiri de la Junimea (Iasi, 1908) foarte cinstitul George Panu aminteste cum se derulau serile filologice la acel cenaclu nascator de daci.

“In adevar, marea gresala a d-lui Hãsdeu consista in faptul ca se silea sa deduca cuvinte din limba româna de-a dreptul din limba sanscrita sau persiana, iar câte odata dintr’o limba absolut necunoscuta, cea traco-dacica. Lua cuvinte privitoare la pastorie in România, de exemplu cioban, pe urma brânza, stâna, urda, etc. si le scotea ca sunt cuvinte dacice si dovedea asa zisul dacism al acestor cuvinte cumparandu-le cu cuvinte din persa, sanscrita, tracica. Iata cuvintul cioban care, spune dl. Hãsdeu, e mostenit de la Daci si Traci care erau frati cu Persii. Cu mijlocul acesta, dl. Hãsdeu facea ca vanatorii iscusiti o dubla lovitura, caci intaiu descoperea etimologia cuvantului cioban si al doilea descoperea o limba necunoscuta: traco-dacica.

Cuvantul cioban este insa turcesc, iar noi l-am introdus prin canalul Slavilor.”

Pe de alta parte, trîntorii entuziasti de membri ai Junimii au inceput sa pufneasca de ris cind filologul (unul autentic) Vasile Burlă a venit intr-o seara sa le dovedeasca ignoranta lui Hasdeu. Mai intai l-au huiduit cind Burlã a incercat sa le arate ca Hasdeu se insela total in etimologia unor cuvinte precum: raţã. Spune Panu:

“La urma ametisem cu totii, citatiile lui Burlã din tot felul de autori, derivatiile filologice, sufixurile si prefixurile ne daduse la toti o durere colosala de cap.

– Destul destul, strigaram…”

Si tot asa, atunci cand un alt filolog, mai modest decat vedeta mondena Hasdeu care le dadea oamenilor identitate de traco-daci, a citit o hartie in care arata ca unele din etimologiile dacice ale lui Hasdeu se explicau simplu prin limbile finno-ugriene, in sala au fost chicoteli si strigate de “care limbi, bre?” si: “hai, finno-ncoa”… si: “”de unde stii tu, finule?”, sau: “bravo fine, ungriene…”

“Caracudele” umflate cu ceaiul si biscutii gratuiti ai gazdei Pogor nu puteau, în capuletele lor provinciale, sa accepte ca marele Hasdeu se insela in dacopatia lui clinica, ca lingvistica e de fapt o stiinta si ca unii din mijlocul lor, cu care poate chiar erau fini, se ocupau in realitate in mod serios si competent de limbile ugriene.

——————————–

Finn negans neică…

Despre

Complexul de inferioritate al românilor…

http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/13/complexul-de-inferioritate-al-romanilor/

Și alte texte în vrac despre dacopatie în rubrica cu același nume din bara de sus a blogului…

—–