Balaurul e dat in dictionare ca neavând o origine sigura. Este limpede ca are o legatura cu albanezul boljë (șarpe), ca si cu alb. buljar (șarpe de apă). Mai există si sîrbescul blavur, insa acesta în mod cert imprumutat din româna.
.
Rom. balaur, alb. boljë, buljar pentru o ființă scarboasă si raufăcătoare, de natura reptiliană.
.
Lingvistii mai vechi au propus (în mod just dupa părerea mea) o descendența din latinescul clasic belua (uneori scris bellua): monstru, animal malefic. Alții, atragand atentia aspra terminatiei inexplicabile in -aur (de apopiat e cea din alb. buljar) au preferat sa-l atribuie unui vechi fond de substrat balcanic. Alexandru Ciorănescu, in al cărui Dictionar Etimologic al Limbii Române găsim cateva din cele mai absurde etimologii propuse vreodată, o nimereste totuși foarte bine cu balaurul, făcând o analogie cu eroul antic grec Bellerophon, al cărui nume ar însemna “omorâtorul de balauri”… Ipoteza e mai mult decât seducătoare si nu exclude de altfel o rudenie cu latinescul belua. Ernout și Meillet, in monumentalul lor Dictionnaire Étymologique de la Langue Latine, acceptau de altfel descendenta lui balaur din belua, care a ramas identic si in italianul belva : animal raufăcător.
.
In sensul de animal scîrbos îl întâlnim deja la Dante, care in Infernul îl folosește alegoric pentru biserica corupta din vremea lui, numită de el “belva” (si accesoriu “puttana”) : “mi fece scudo / a la puttana e a la nova belva”…
.
Iată însă ca in paștună, limba indo-europeană a talibanilor din Afganistan, balā, cu a lung, este un monstru infricosator din basme, cu care sint speriati copiii. In nenumărate alte cazuri paștuna prezinta arhaisme, de gramatica sau lexic, ce o apropie de latina, albaneza si de orice alte limbi indo-europene. Prezenta in trei puncte ale domeniului indo-european (Roma, Balcanii, Afganistan) a lui bala/belua, pentru a desemna un monstru nu poate fi o simpla coincidenta și ne trimite la trecutul al preistoric al celor care s-au extins din India pina la Oceanul Atlantic.
.
Despre alți termeni subterani care iși dovedesc rudelor ascunsa vezi si :
.
Muie, moacã, meclã si “arheologia lingvisticã”…
.
Despre zmei si zmeie :
.
Zmei, zmeie, Prâslea, Manole și alte mituri românești împrumutate…
.
Despre cea mai hilara etimologie a lui Ciorănescu, cea pentru mamaliga, pe care o făcea sa coboare din frantuzescul mamelle (!…) :
.
Mãmãliga nu explodeazã, dar are titluri de nobleţe (si mamele, pentru cine citeste pînã la capãt)…
–
