(Eminescu)

.

Am mai vorbit de termeni păstrați simultan în maghiară și în limbi caucaziene și care indică faptul că înainte de a se stabili în Panonia maghiarii s-au învârtit o vreme prin stepele și piemontul septentrional ale Caucazului. Un asemenea termen e iranianul híd, pod, din osetă, intrat atât în maghiară cât și în giorgiană.

.

Cu gazda pe pod – termeni de civilizație ce au migrat din indo-iraniană în maghiară…

și

O lume dată în vileag: urme de maniheism în română si maghiară…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/04/05/o-lume-data-in-vileag-urme-de-maniheism-in-romana-si-maghiara/

.

Unul și mai instructiv, pentru că indică instituții comune dispărute în noaptea timpurilor este kép : chip, figură, în toate sensurile ei.

.

Unii lingviști au presupus că kép ar veni inițial din limba avarilor, războinicul popor migrator venit după huni, despre a căror limbă nu știm însă practic nimic (nu știm dacă erau turcofoni sau mongoli).

.

Maghiarii, a căror limbă are un lexic compus din straturi succesive de împrumuturi de pe la toate popoarele cu care au conviețuit, au adus kép pînă în Europa. La origine, kép desemna probabil o statuetă de cult, un idol. El numește un idol în limbile unor turcofoni asiatici : kep la uigurii din China; käp la yakuți… Maghiarii l-au luat sub forma aproape identică : kép.

.

De la ei a fost luat de slavii din Balcani, mai intâi în bulgara veche : kapĭ (kaпь), de unde, cu sufixul -iște : capiște, templu păgânesc, intrat prin slavona de biserică și în română și în rusă.

.

Unii lingviști au presupus că kep/kip ar fi ajuns în Balcani prin limba bulgarilor turcofoni ai lui Asparuh, care au dat numele țării, asimilându-se apoi. Pe lângă faptul că nu știm absolut nimic despre aceia, asta nu ar explica sărăcia semantică a lui kep/kip în Balcani, unde desemnează doar un idol (și prin derivare templul, capiștea) în comparație cu vitalitatea lui kép în maghiară.

.

In română chip a intrat limpede din maghiarul kép, care nu mai are niciun sens religios, ba chiar chip a venit odată cu derivatul chipeș – képes. De la chip româna a format a închipui/închipuire, cu toată sfera lor semantică, ba chiar și un adverb : chipurile. Maghiara, la rândul ei, are verbul képezni, cu sensul de a construi, a repara, a fixa, sau derivate precum képzelet : imaginație, fantezie, iar de aici tot ce are de a face cu ilustrațiile sau chiar cu televizorul.

.

O singură altă limbă mai dă o asemenea largă folosire împrumutatului kep : cecena din Caucaz. Cecena este o limbă caucaziană izolată, fără nicio legătură de rudenie cu limbile turcice sau indo-europene. Cu toate astea, cecena are un mic lexic comun cu maghiara, inexplicabil altfel decât printr-o conviețuire în vremuri îndepărtate la piciorul versantului de nord al Caucazului. Atât maghiara cât și cecena au împrumutat de la o limbă indo-europeană termenul kert, pentru grădină, ogradă, sau gardul acestora. Atât cecena cât și maghiara au preluat de la niște turcofoni kep în sensul foarte larg de imagine, formă, chip.

.

Cecena a păstrat de altfel, pentru kep, si sensul arhaic de bloc de piatră, bolovan, ceea ce ne trimite cu gândul la aspectul frust al idolilor nomazilor.

.

In sfârșit, ca o derivare secundară, în română, în vremea lui Eminescu, capiște mai desemna metaforic și bordelul (cf. capiştea spoielii)…

… cu un umor românesc asemănător celui din spaniolă, unde bordelul mai e numit argotic : una casa de idolatría…

.

—

Cu gazda pe pod – termeni de civilizație ce au migrat din indo-iraniană în maghiară…