Șade Toma tolănit
Și cu murgul priponit. /…/
Și cu murgul priponit. /…/
Că-i e murgul vită mută,
N-are gură să-i răspundă !
N-are gură să-i răspundă !
(Dem. Teodorescu, Toma Alimoș)
.
Numele calului într-un mare număr de limbi indo-europene și caucaziene (ba chiar și în ebraica biblică) e legat de rădăcina indo-europeană a lui *ekwos (equus, hippos, aśvah)… Există însă și o altă rădăcină, o altă denumire, întîlnită în Lumea Veche în toată emisfera nord, din Japonia și Coreea pînă în Irlanda :
.
Marc e numele calului în limbile celtice: marc în irlandeza veche, marc’h în bretonă (citit marh; c’h în bretonă redă h, pentru a evita ca grupul -ch- să fie citit ș, ca în franceză). In limbile germanice, termenul desemnează mai degrabă iapa, mare, Mahr, dar intră și în compoziția unor termeni militari vechi precum mareșal, de la marh-skalk, cel care se ocupă de cai.
.
Marc celtic este și numele unchiului, puternicul personaj din Tristan și Isolda, unde coincide doar fonetic cu numele apostolului Marcu, însă e un vechi nume celtic totemic, însemnând Calul așa cum Arthur e Ursul.
.
Marc = cal corespunde unei largi extinderi a unui termen nord asiatic sau siberian împrumutat înaintea surselor scrise —putem spune chiar în preistorie— de foarte multe populații, în paralel cu indo-europeanul *ekwos. Erodat sub forma rădăcinii *ma-, marc se întâlnește chiar și în chineză (ma = cal, 馬). In japoneză e u-ma, în coreeană mal, in mongolă mor, în manciu morin.
.
Intîlnit din Japonia pînă în Irlanda, celticul marc nu poate fi separat de românescul, dat de dicționare fără etimologie, murg.
.
Încercările lingviștilor români de a-l apropia pe murg de amurg și a pretinde că murg e un cal de culoare închisă, ca noaptea, sînt lipsite de orice bază și fundament lingvistic. Dimpotrivă, în Toma Alimoș murgul e un cal alb sclipitor, e sireap:
.
- Inchinar-aș, și n-am cui!
Inchinar-aș murgului,
Inchinar-aș murgului,
Murgului sirepului.
.
Apropiind murgul de amurg, lingviștii români au căzut pradă aceleiași psihologii abisale care i-a sugerat lui Nabokov un tulburător joc de cuvinte în Lolita. E vorba de falsa etimologie care constă în a apropia cauchemar (cauche-mar) și nightmare (night-mare), Nachtmahr (Nacht-Mahr) de termenul germanic mare, Mahr (iapă, aici: iapă nocturnă, night-mare, Nacht-Mahr, declanșatoare de panică irațională), care e la rândul lui corespondentul celticului marc = cal.
.
Este ceea ce a făcut Füssli în înspăimântătorul său tablou Coșmarul, unde un cal sau o iapă își vâră căpățâna imundă în cercul ororii ce-o cuprinde pe femeia zbuciumată de coșmar.
.
Așa face și Nabokov în Lolita, unde, pentru a rezuma fuga nocturnă pe autostradă a lui Humbert Humbert cu gingașa lui pradă puberă el scrie alternativ în latină și engleză:
.
“O lente currite noctis equi! O softly run, nightmares!”
.
Noctis equi = night mares… Murg – amurg…
.
Să-ți vină coș-mare, nu alta…
.
—
PS: Mi se atrage atentia ca in Maramures vitelor le mai spune “marhe” probabil din ungureste “marha”… E tentant de vazut o legatura acolo, insa e implauzibil. E drept că unii termeni areali s-au putut aplica indiferent animalelor mari, precum balcanicul mânz, care în română e puiul calului, dar in italiană manzo e vita, boul și carnea lui (cf. mânzat)… Etimologia clasică a maghiarului marha e un germanic vechi marchat = târg, market. Avem echivalentul acestui transfer in multe alte limbi :
.
Vitele, sau acumularea primitivă de capital…
—
Filed under: Babel, Bestiariu, Linguistics, Paraphernalia
