Ioan Botezătorul, Leonardo Da Vinci
—
Transilvania a fost intotdeauna o zonă de mare amestec religios și mare toleranță religioasă. Deși religia oficială a regatului maghiar medieval a fost de la inceput catolicismul, grupuri etnice heterogene și militarizate precum iașii (jászok, oseții) sau cumanii (kunok) și-au putut păstra cutumele păgâne, politeiste sau animiste, suficient de tardiv pentru ca lucrul să fie menționat în scris.
După Reformă, toate grupurile de protestanți imaginabile și toate sectele rupte de Roma și-au găsit refugiu în Ardeal, oază de toleranță în timpul războaielor de religie care pustiau țările germane. Ba chiar, în vremea în care Buda era ocupată de turci, iar Ardealul prospera ca entitate autonomă, principele Mihály Apafi a fost un filoturc și anti-habsburg, bănuit chiar a se fi convertit în ascuns la islam.
Grigore Ureche (1590 -1647), în Letopisețul țărâi Moldovei, scrie astfel despre religiile din Ardeal :
Ungurii nu țin tot o lége, ce în patru sau în cinci legi suntu împărechiați, că unora le zic calvini, altora lotori, altora calandoș, ce să chiiamă pre limba lor lége direaptă, alții-i chiiamă verăș ianoș, carii credu în Ioan Botezătoriul, iară de Hristos nimica nu să atingu, alții chiiamă sombotași, carii credu légea jidovască, alții-i chiiamă papistași, carii cred pănă în jumătate légea grécească, de aceștiia se află la Ardeal, iară la Unguriia céa Mare foarte prea puțini. Aceștiia au și icoane în bisérică și cruci pre bisérică, încă și pre la casile lor să află cruci. Aceștia nici la o treabă a biséricii nu poftescu pre aceialalți unguri, nici-i iubescu. Mai bucuroși să margă la bisérica românească decâtu la capiștea aceloralalți unguri.
Intrigantă aici e mențiunea : alții-i chiiamă verăș ianoș, carii credu în Ioan Botezătoriul, iară de Hristos nimica nu să atingu…
Ureche nu a putut inventa o asemenea sectă. La prima vedere putem bănui că el vorbea acolo de Cavalerii Ospitalieri, cei din care avea să iasă Cavalerii de Malta, sau Ioaniții, la care Ioan Botezătorul a jucat, în istorie, un mare rol simbolic. La urma urmei, rivalii Ioaniților, Templierii, măcelăriți de un rege al Franței ahtiat de arginți, erau bănuiți a adora figura sinistră a lui Baphomet… de ce atunci Ioaniții (cavalerii de Malta) nu ar putea fi percepuți ca adorându-l pe Ioan Botezătorul? Că doar de-aia le spune ioaniți…
In realitate, nu există nicio mărturie în favoarea unei asemenea supoziții. Cavalerii de Malta nu l-au adorat niciodată pe Ioan Botezătorul. In schimb, a existat o religie care îl adora pe Ioan Botezătorul mai mult decît pe Isus și care mai are și astăzi câteva zeci de mii de fideli in Orientul Apropiat, în special în Irak, dar care s-a întins în tot Levantul și ai cărei discipoli au putut emigra spre vest, în Europa, așa cum s-a răspândit și dualismul gnostic din care aveau să iasă bogomilii balcanici și catharii occidentali: mandeismul.
Pentru mandeeni, eterni persecutați, și din care mai rămâni doar cîteva mii și astăzi în Irak și Iran, Ioan Botezătorul e polul mistic și profetul prin excelență, în vreme ce Isus a fost doar un coțcar și un fals profet.
Este singura religie, un cult levantin ușor de exportat, care corespunde descrierii lui Grigore Ureche despre bizara sectă a acelor ardeleni “verăș ianoș, carii credu în Ioan Botezătoriul, iară de Hristos nimica nu să atingu“…
Mandeenii, ca și bogomilii și catharii, dar și acei yezidi care încă mai există astăzi printre kurzii din Irak, perpetuau doctrine gnostice dintre care unele au ajuns in Europa in perioada tulbure a cruciadelor. A presupune o fixare temporară și firavă a cultului în Ardeal e o ipoteză care ar explica remarca naivului, dar extrem de inteligent cronicar Ureche.
Mandeeni, adoratori ai lui Ioan Botezătorul, in zilele noastre in Iran.
—
Filed under: Babel, Bestiariu, Linguistics, Paraphernalia
