Aşa cum s-a anunțat, seria Războiul stelelor / Star Wars (Sǫʼ Baaʼ) va fi curând dublată în navajo, cea mai vorbită limbă indigenă din America de Nord.
Pentru un lingvist nu e nimic surprinzător aici. Navajo (Diné bizaad) e o limbă cu o tipologie care o face ideală pentru ideologia din Star Wars… Este o limbă aglutinată, determinată de funcționarea verbului. Astfel, chiar și acolo unde majoritatea limbilor ar folosi adjective pentru a reda o nuanță, sau o calitate, într-o descriere, precum “asta e roșie”, navajo folosește un verb care înseamnă a fi roșu… Navajo nu are adjective, ci doar verbe, pentru a desemna și descrie calitățile fizice. “May the Force be with you” din Războiul stelelor devine astfel o frază compusă dintr-un singur verb, a fi cu forță, la modul deziderativ, sau optativ, sau conjunctiv.
Cu toate acestea, deși e o limbă perfectă pentru soldații, monștrii și roboții imperiului din Star Wars, navajo va face ca un anume umor exotic să se piardă în mod fatal… Navajo (limba în care erau codate și cifrate mesajele armatei americane în al Doilea Război Mondial) este o limbă de structură SOV (subiect-obiect-verb), ceea ce înseamnă că verbul se află întotdeauna la sfârșitul unei fraze, precum în germană, persană sau japoneză (Sau, cum spunea Mark Twain despre reformarea limbii germane: When we the mentioned reforms execute, will it no longer so bad be.)… dar asta este exact maniera în care vorbește deliciosul Master Yoda: “Powerful you have become, but patience you must have.” Traducătorii navajo vor trebui să facă ceva pentru a păstra acest umor, de pildă să îl facă pe Yoda, în varianta lor, să vorbească o limbă a cărei sintaxă ar fi VSO (cu verb iniţial) precum irlandeza, bretona sau araba.
Tot așa, navajo e una din limbile care folosesc posesiunea inalienabilă. Termenii comuni, precum cei de rudenie, membrii familiei, mădularele corpului, animalele domestice, femeile și copiii, armele și calul nu pot fi folosiți în stare liberă. Nu există un cuvânt izolat precum tată. Nu poate exista în fluxul vorbirii decât shizhé’é – tatăl meu; bizhé’é – tatăl tău; nizhé’é – tatăl lor etc…
Cam greu, așadar, de redat șocul din “Luke, I am your father”, sau de transmis adevărata semnificație din Tatăl nostru (Nihi Taa)… Intelectualii navajo se amuză deja nespus cu toate astea, iar internetul și Facebook în navajo sunt pline de propuneri și contrapropuneri.
Despre limbile capitaliste
Navajo nu e singur în situația asta în care noțiuni fundamentale nu pot exista în stare izolată și trebuie să aparțină cuiva. O altă asemenea limbă este burushaski, din nordul Pakistanului, în munții Kashmir. E vorba de o limbă izolată, vorbită de câteva sute de mii de oameni, o supraviețuire din preistorie, precum basca sau majoritatea limbilor Caucazului. Or, în burushaski, precum în navajo, există posesiunea inalienabilă, altfel zis părțile corpului, copiii, femeile, armele și animalele nu pot exista gramatical în formă izolată.
In aceste limbi, nu există, pur și simplu, noțiunile de mână, femeie, mamă etc… Nu se poate spune decât mâna MEA, femeia TA etc.
Astfel, în burushaski:
as = femeia mea, gus = femeia ta, is = femeia lui etc… Nu există cuvântul femeie. Chiar și mus, femeia noastră, e posibil gramatical, dar nu femeie în sine… Ea trebuie să aparțină cuiva. La fel se întâmplă cu toate substanțele, produsele, obiectele și tot ce e necesar unei economii de subzistență.
Navajo, burushaski: primele limbi capitaliste din istoria omenirii, un model pentru viitorul nostru mental și afectiv!… Dovada: recent, disperați să umfle statisticile productivității economice, liderii Uniunii Europene au decis sa introducă pe viitor și prostituția și alte activități economice ilegale in produsul intern brut (PIB) al țărilor UE. Altfel zis, dat fiind că prostituția si traficul de droguri generează în mod evident venituri care sunt reinserate în economie, a fost o eroare ca nu s-a ținut seama de ele până acum.
De acum înainte, așadar, toate țările din UE vor afișa, în rubrici bine definite, cifrele prostituției si ale traficului de substanțe ilicite. In mod involuntar, liderii europeni au revenit la o veche teorie a econoclastului John Kenneth Galbraith, care insistase încă de acum multe decenii ca respectivele cifre sa fie avute in vedere la calculul PIB-ului real. Pentru a umfla PIB-ul, spunea Galbraith, trebuie inclusă in el munca necifrată a femeilor, inclusiv prostituția și prestațiile neretribuite ale amantelor. Amantele fac bine la PIB-ul real. După (Sasha) Grey’s Anatomy, vom avea acum Grey’s Economy !…
Desigur, vorbind de amante si neveste care trebuie incluse împreună cu prostituatele in PIB Galbraith făcea o aluzie erudită la vechea teorie potrivit căreia mariajul nu e decât o formă de prostituție legalizată si sacralizată, dar neretribuită.
Alți gânditori au mers însă și mai departe. Astfel, Klossowski, în cartea sa Moneda Vie (La monnaie vivante), publicată acum vreo patru decenii, propunea, pe un fond de solide analize economice și filosofice (era una din cărțile preferate ale lui Foucault), folosirea universală a femeilor ca monedă de schimb. Intr-o societate liberală, capitalistă, poligamă si poliandră, unde oferta ar fi total la liber, iar prețul variabil în funcție de disponibilități și de calitatea reală a serviciilor, relațiile într-un cuplu – dar și calitatea comercială a sexului furnizat – ar căpăta o cu totul altă dimensiune. Acolo să vezi calitate, daca cererea și oferta devin corespunzătoare!…
.
Economia orgasmului și criza economică explicată prin sex…
E bine, într-o asemenea perioadă de dezastru economic, când cineva ți-o explică sexual. Când vine vorba de sex (și de limbi), toți credem că înțelegem câte ceva, iar asemenea metafore ne flatează inteligența, asa încât e aici o piață de mare viitor. Lucru pe care l-au înțeles minunat niste sociologi ce tocmai au publicat, și în Franța și în Statele Unite, o grămadă de studii din care reiese că putem înțelege criza economica mondială folosind sexul ca pe o metafora pentru moneda de schimb.
E drept, profesioniștii bursei au pufnind intotdeauna lubric auzind sau formulând expresii precum: zonă a liberului schimb. Acești eșanjiști nu aveau însă la dispoziție uneltele teoretice ce tocmai au fost făcute publice. Astfel, Alexandre Delaigue si Stephane Ménia, in cartea Sex, Droguri și Economie, care reia, modificând grafic, titlul unui studiu similar al lui Diane Coyle, aplică sexului și economiei aceleași noțiuni de bază, care sunt: cererea și oferta, relatia dintre cost si beneficii, dumpingul și inflația.
Sigur, la prima vedere nu e nimic nou aici. Economia a jucat intotdeauna un rol intr-un cuplu. In majoritatea culturilor, unul sau altul din cei doi membri ai cuplului trebuie și astăzi să plăteasca o suma, sau niste servicii, familiei celuilalt. In țările occidentale, un cuplu căsătorit achită mai puține impozite decât dacă fiecare din cei doi ar plăti separat, ca persoană singură.
Noii economiști și econoclaști calculează însâ și prețul sexului în cuplu. Ei au dedus că societatea modernă, impunând un monopol monogam asupra sexului, îi menține în mod artificial valoarea coborâtă… dar și calitatea. Cam cum se intampla cu pâinea industrială, de pildă, care are un preț fix, impus, dar e în general cam fără gust.
Lista acestor noi economiști e lunga. Steven Landsburg estimeaza că un desfrâu planetar, incluzind si călugarii de la Athos, călugărițele Maicii Tereza și sportivele nord-coreene, ar diminua propagarea maladiilor sexuale, inclusiv sida, pentru ca ar introduce pe piață material nou, sănătos și neinfectat. Tim Harford a analizat în același context importanța felației în combaterea acelorași maladii, ajungand la concluzia că e o forma de dumping economico-sexual, ineficace în practică pentru ca e subevaluată comercial.
Nici unul din acesti noi economiști nu pare a-l fi citit pe Klossowski, care, cum am spus, în Moneda Vie propunea folosirea universala a femeilor ca monedă de schimb.
In final, putem să ne mai întrebăm si cum își cifrează orgasmul acele cupluri care cred că trăiesc intr-o democrație amoroasă prin note lipite pe frigider cu cât a cheltuit fiecare la cumpărături în respectiva zi… “tu îmi datorezi atâta, sau eu trebuie să-ți înapoiez atâta”… și-acuma hai in pat.
De aceea, dacă am vorbi navajo sau burushaski, limbi cu posesiune inalienabilă, lucrurile ar deveni mult mai simple.
—
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, Linguistics, Paraphernalia
