Am vrut sa încep o argumentatie -work in progress- impotriva ridicolei si nocivei teorii ultranationaliste, neo-protocroniste, in legătura cu pretinsa superioritate istorică a dacilor si cu anterioritatea limbii lor (necunoscute nouã) in raport cu latina.
Desi efortul de a demonta asta pare, pentru oamenii de bun simt, la fel de aberant ca si teoria insăși, in realitate lucrurile încep sa devină serioase. E drept, toate argumentele dacopaților, fără excepție, sint naive, ridicole, sau simplu – stupide. Ele trebuie insa demontate, unul cate unul, pentru că aceasta aberatie incepe sa fie luată in serios in presa mainstream, cum am văzut-o mai ieri cu un mare articol in EVZ si nu vrem ca mâine sa ajungă in manualele de școală, nici măcar in cele ” alternative”.
Voi pune treptat la zi aceasta argumentatie si o voi afina, inclusiv cu bibliografie academica (nu cu citate din ziare si de pe YouTube); pentru moment însă, voi schița doar principalele argumente ale dementei teorii, urmând a le demonta pe indelete ulterior; In text mai sînt trimiteri și la alte texte, care la rîndul lor contin trimiteri, inclusiv la un text lung pe care l-am publicat in volum despre relațiile dintre română și albaneză.
Tablitele de la Tartaria -
A) chiar daca sint autentice, ele nu reprezintă o scriere, pentru ca acelea nu sint litere, ci cel mult niște logograme. O logograma e de pilda un semn de circulație, semnul dolarului sau al euro, cifrele arabe sau cele de pe o toaletă publică reprezentând un bărbat sau o femeie. Este imposibil sa ghicesti ce limba vorbeau scrijelitorii unor logograme, pentru ca ele sint simboluri, iar nu semne fonetice. Cele trei pietre contin de altfel prea puține semne pentru a descifra ceva, iar cel putin una din ele e doar un sigiliu.
B) Chiar daca am accepta ca e vorba de o scriere complexa si articulata, tablitele dela Tartaria nu ar putea reprezenta o ipotetica limba traco-daca, pentru simplul motiv ca o asemenea limba nu exista acum 6.000-7000 de ani, care e datarea lor si pentru ca indo-europenii, din a căror familie de limbi derivau atât daca, cît si latina si majoritatea limbilor Europei istorice nu își fac apariția in Europa înainte de mileniului II î.e.n. Limba de la Tartaria putea fi orice, de la o proto-basca la proto-fino-estona ( acestea sint singurele limbi ne-indo-europene din Europa cu exceptia tardivei maghiare), sau limba unei dispărute populații din Neolitic inghitite de valul migratiilor preistorice ale indo-europenilor din care făceau parte atat dacii, cat si germanii, celții, slavii, balticii, grecii si popoarele italice.
Nu existau daci in vremea tablitelor de la Tartaria, tablitele de la Tartaria nu reprezinta o scriere articulata, iar 5000 inaintea erei noastre nu reprezinta o minune pentru cateva logograme pe trei pietre, daca ne gandim ca picturile de la Lascaux si alte pesteri neolitice sint datate la 15.000 î.e.n. E la fel de ridicol ca si și cum ai spune ca vînătorii de la Lascaux erau francezi…
In concluzie: la acea vechime nu putem vorbi de limba daca, ci doar, eventual, de proto-indo-europeana; una din pietre e doar un sigiliu; numarul de semne de pe celelalte este prea mic pentru a trage concluzia ca e vorba de resturile unui sistem de scriere si nu de notarea figurativa a continutului unei ferme, sa zicem; este imposibil sa descifrezi o scriere necunoscuta (fragmentara) in spatele careia se afla o limba necunoscuta.
Argumentul lingvistic al neromanizarii Daciei
A – Argumentul cu procentele de teritoriu ocupate este lipsit de orice fundament logic si istoric. Cvazi-totalitatea continentului african sub-saharian vorbește astăzi limbi europene ale colonilor albi, insa colonii au fost întotdeauna puțin numerosi, bazandu-și dominația pe elitele locale, nu pe importanța numerică a ocupației. Uriașe halci de teritoriu tropical nu au fost niciodată ocupate fizic de o populația europeană majoritara. Limbile europenilor s-au transmis prin comerț si administratie, devenind “lingua franca” chiar si acolo unde albii nu ajungeau in mod fizic. Un exemplu paralel a fost difuzarea, intr-o buna parte din Africa a limbii de comunicare swahili, vorbită azi de zeci de milioane de oameni de etnii diverse, intr-o duzină de țări, fără sa existe un “popor” swahili.
B – Situația dacilor ocupati in proporție de nu stiu câte procente nu pune astfel nicio problema, pentru că : dacii traiau si la sud de Dunăre, unde fuseseră deja romanizati si limba latina s-a transmis celor din nord in mod natural, odată cu comertul si administrația. Situația similară a Galiei si Iberiei arata cum s-au petrecut lucrurile la alte popoare lipsite de scriere si supuse militar si administrativ. Limba latina s-a transmis la fel de uniform in tot nordul Africii, unde a fost ștearsă definitiv abia de invaziile arabe. Sfântul Augustin era de altfel un berber trăitor în Cartagina (Tunis), unde a scris, într-o latină splendidă, fiind si un mare stilist al limbii latine.
C – In Egipt nu s-a produs nicio latinizare, pentru ca Egiptul avea o civilizație veche pe care romanii o respectau si pentru ca elitele egiptene fuseseră deja cultural elinizate, vorbeau greaca, iar greaca era a doua limba a imperiului roman. Limba Egiptului roman a fost greaca.
D – Dar o hibă uriașă a argumentatiei dacopate e aceea ca noi nu avem nici cea mai mică idee despre ce limbi vorbeau populațiile din nordul României de azi si din Moldova, populații pe care, pe baze textelor antice, ii numim tot “daci”. In modul cel mai probabil, aceia erau iranieni. Sciții, sarmații, agatarsii, roxolanii erau iranieni, după cum le-o arata si numele.
Despre urme iraniene în toponimie și hidronimia română -Dunăre, Prut, Iași, Zărand- vezi și aici :
E – Imperiul lui Burebista, sub orice forma va fi functionat el, era multi-etnic si nu putea fi altfel. Pe atunci nu existau natiuni, ci conglomerate politico-militare. E foarte posibil chiar ca in mijlocul triburilor dacilor sa fi rămas, in special in munti, populații ne-indoeuropene. Dacopatii proiecteaza azi asupra antichitatii un concept al “natiunii” care nu datează decât de la Revolutia Franceza.
F – Ce spun scriitorii antici nu are in general nici cea mai mică valoare. Numele de popoare folosite de ei au la fel de mare realitate cit cele ale arimaspilor cu un singur ochi sau ale sciapozilor cu un singur picior. Denumirile “Dacia”, “traci”‘ “sciți’ la autorii antici, pe care pun atâta preț dacopatii sint denumiri generice, care nu ascund o realitate etnică sau lingvistica. Romanii si grecii nu s-au interesat absolut deloc de limbile barbarilor. Nu a existat niciun fel de lingvistica comparată a greco-romanilor. Nu știm ce limbi vorbeau vecinii Imperiului.
G – Situația s-a prelungit de altfel pana aproape de zilele noastre. Militarii Rusiei tariste, vorbind despre Caucaz, numeau in mod indistinct populațiile de acolo: tătari, lezghini, cerchezi sau ceceni, indiferent de ce limbi vorbeau aceia. In Asia centrală, cei care azi sint cunoscuți drept kazahi sau kirghizi erau numiti de ruși la întâmplare cu unul sau altul din aceste nume. Sa nu uitam ca si la noi, pînă in 1989, ba chiar pentru unii si astăzi, populatiile din Iugoslavia, sârbi, croati, sloveni, macedoneni, etc. erau “sârbi”.
H – Argumentul cel mai stupid este insa cel al prioritatii românei asupra latinei. Această teorie e atât de cretină, atât de aberantă, incât trebuie facut un efort pentru a o discuta. E echivalentul lui “dovedește-mi că pamantul nu e plat”. Uneori e foarte greu sa le explici oamenilor total ignoranți intr-o disciplina pana si principiile de baza în condițiile in care ei au deja o teorie globala, după principiul sectelor, pe care nu o pot tulbura pentru ca atunci intreaga lor constructie ideologica se naruie.
I – Romana e o limba de origine latina, dar cu o structura si o gramatica balcanice, precum albaneza, bulgara si macedoneana. Aceste evoluții structurale care au facut limba romna, precum și albaneza, bulgara si macedoneana sint recente, ele au atins si gramatica si structura limbii tiganesti,venite tardiv in Balcani, precum si parțial sîrba, nu insa si croata sau slovena.
Daca filiatia ar fi fost inversă, latina ar fi trebuit sa aibă un articol hotărat post-pus, precum româna. Omul in romana vine de la homo ille, sub influență areală balcanică, cu articolul postpus… De la om, latina, daca l-ar fi imprumutat, nu ar fi adăugat cuvantului un H-inițial, care pe deasupra se regaseste in gotica: guma = om, si in limbile baltice, letonă-lituaniana žmuo = om.
Cam acestea sint liniile unei argumentatii calme… chiar dacă cel mai adesea, discutând cu ei, îți vine doar să o iei la fugă urlînd.
Despre ce știm de fapt despre limba traco-dacilor vezi și aici :
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/14/germisara-ce-stim-de-fapt-despre-limba-daco-getilor/
Despre biblia dacopaților, Dacia Preistorică a lui Densușianu, vezi aici :
Despre relațiile românei cu albaneza -text publicat intr-un studiu aparut in Essays in Memory of Ioan Petru Culianu (Bucuresti, Nemira, 2001), care poate fi citit in rezumat aici :
https://www.facebook.com/note.php?note_id=229309630419924
-
In sfarsit, pe un ton mai amuzat, despre dacopatie la Muntele Athos :
http://www.europalibera.org/content/article/24325153.html
Despre celelalte tablete, cele “de la Sinaia” :
Documentarul fantasmagoric si manipulator despre daci care a facut atata vîlva poate fi vazut pe pagina de pe site-ul Neuer Weg care reia articolul meu :
—————-
