Unul din cei mai arhaici si mai instructivi termeni indo-europeni pentru lingvisticã, ajuns la noi din noaptea preistoriei si fals-pudic ignorat de dictionare.
.
Sub forma sa româneasca el e un slavism, un termen de imprumut (cu un simbolism fonetic nelinistitor, pentru ca cu cît pandantul sau de origine latineascã pulã e fonetic adecvat significatului, umplînd agreabil gura locutorului, cu atît pizdã suna înspaimîntator din pricina acelui -zd- cu consonanţe de brici, sîrmã ghimpatã si vagina dentata.
.
El inseamna în românã ceea ce inseamna in toate limbile slave (cu exceptia slovenei), e atestat într-o limba baltica disparuta, prusiana, sub forma peisda (identica cu cea slava, intrucat prusiana a fost transcrisa de locutori germanofoni care au indicat probabil prin -ei- un -i- lung, cum e cazul in limbile slave); si putem sa-l reconstituim in albanezã, unde exista sub forma pidh ( = vulva), fonetica istorica a albanezei permițîndu-ne sa il reconstituim ca *pisda.
.
Lingvistii slavi sint insa de acord sa-i atribuie un sens initial de fund, cur, buci !!!… Este in mod limpede un termen compus care ar proveni -in mod foarte plauzibil- de la radacina *sed-, cea din a se aseza, sezut, sedere, etc., engl sit, lat. sedeo. Fundul, așadar, șezutul. Forma primitiva poate fi reconstituita drept (e)pi-sed: a se așeza (sed-) – epi- (pe ceva, jos). Pi-zdo… unde rădăcina sed- devine zd- îin compoziție cu prefix. O formatie paralela este ni-zdo, nest, nidus, гнездо, cuibul, numele compus al casutei pãsãrii, de la ni-, care indica miscare in jos si același sed- a se aseza. La fel: pi-zdo, a se aseza facand presiune, a se trânti greoi. ni-zdo = nest, nidus, cuib… (e)pi-zdo = curul, cel pe care te așezi.
.
Verbul exista in sanscrita arhaica : pidayati (derivat de la *pisd-) : a se aseza greu pe ceva/cineva; a presa, si in grecul arhaic cu acelasi sens piédzo: mã asez greu pe ceva.
.
Că sensul initial era cel de fund, cur, partea din spate, e confirmat de faptul ca in latina, potrivit fonetismului ei propriu, *pizd- a dat ped-ere, a trage vînturi, așa cum *nizd- cuib (cf. în paralel, in limbile germanice, engl. nest-) a dat nidus, cuib); din pedo-pedere, avem frantuzescul pet, péter. (cf. slovenã : pezdeti, a trage vînturi)…
.
Pe cale de disparitie in limbile slavilor de sud, termenul a capatat cea mai mare extensie in rusã, unde presara copios discursul cotidian. El s-a demonetizat, precum “fuck” in engleza. Пиздец (pizdeţ) inseamna pur si simplu dezastru, nenorocire, fiasco, treaba rau facuta. In rusã el poate capata nesfarsite nuante: пиздёнка, пиздушка, пиздятина, пиздище… До пизды indica doar lehamite, fara nimic sexuala: arata indiferenta vorbitorului.
.
Demonstratia lingvistica e facuta; ramane o singur obscuritate : pentru ce in limbile slave (româna, care l-a imprumutat, nu intra la socoteala) in clasificarea puținelor noastre pudenda, partea din spate a persoanei umane in sens generic, șezutul, a devenit partea din faţã la femei ? Lingvistica e aici neputincioasa, dar in mod sigur iata o metaforã dubioasa care nu li se poate imputa românilor. Ei au preluat termenul gata fãcut.
.
——————————-
