Sarda este o limbă (o limbă, iar nu un dialect italian) arhaică, singura limbă neoromană care a păstrat pronuntia latinei clasice. Peste tot, de la începutul erei noastre, latina si-a palatalizat consoanele (de pilda: cento, cent, cien = 100), in vreme ce in sardă pronuntia a rămas dura chiar inainte de E si I, asa încât 100 se spune (si se scrie) chent (pronunțat kent)!…
.
E cu atât mai impresionant sa vezi ca articolele hotărâte in sardă sint nu la- le-lu, ca in celelalte limbi neolatine, ci sa-su !…
.
Sa (masculin) si sã (feminin, cu a lung) sint cele mai vechi pronume demonstrative din limbile indo-europene. In sanscrita si gotica ele functionau chiar sub aceasta forma: sa-sã… In greaca si limbile iraniene ele au evoluat fonetic spre articolele hotărâte moderne: ho-hē…
.
La prima vedere, este șocant sa descoperim sa-su in sardă. “Comente naschet sa bida”, de pilda: “cum (se) naște viața”, unde “sa bida” corespunde italianului “la vita”‘ sau spaniolului “la vida”… dar de unde vine “sa”?… Sa ca articol hotărât pare a ieși in linie dreaptă din cea mai arhaică antichitate indo-europeană, corespunzand, inca o data, sanscritului si goticului sa.
.
In sanscrita, de pilda, sa organic intra pana si in jocuri de cuvinte mistice, precum in faptul ca lebăda (hamsa, corespunzand lui gans-goose-gâsca in alte limbi) fusese aleasa ca simbol al sufletului pentru ca putea însemna sonor si : “aham sa” = eu sint acela (cf. imagine, unde diacriticele de la hamsa desemnează o lebădă…).
.
Cum putem așadar sa regăsim sa in sardă?!… Sa vida?
.
In realitate, sa in sardă, folosit in exact același loc si cu aceeasi funcție ca sa in sanscrita si gotica, provine doar de la un erodat latinesc ipsa-ipse… Același pronume reflexiv care a dat in română substantivul ins (= persoană, de la lat. ipse).
.
Nicio legătura așadar cu sanscritul sa, desi fonetic și funcțional identic.
.
Iata un caz care ne arata de câtă prudență trebuie sa dam dovada in reconstructiile lingvistice. Cei care bat campii cu daca si latina nici nu își inchipuie ce înseamnă o autentica munca de decriptare a algoritmului unei limbi, fie ea vie sau moartă.
.
—-
