.
Fiind nomazi, din cal săgetători, turcii nu aveau mese. Greu de transportat pe bidiviu, lângă sulul de pâslă al cortului. Așa s-a făcut că, ajunși în Balcani, ocolind strategic și temporar Țarigradul, turcii au dat de oameni care mâncau la mese, iar nu chinciți pe covorașe. Chinceala pe covorașe, mâncatul cu mâna dintr-o tavă pusă în mijloc, era –și a rămas– singurul mod de alimentație în comun în imperiul persan și în toată Asia centrală. In Balcani, însă, turcii au găsit mese. Mai mult, au aflat și că obiectului în sine, plăcii de lemn pusă pe patru picioare, i se spune masa.
.
In Balcani, doi termeni au desemnat întotdeauna masa : trapeza grecească (care etimologic vine de la *tetra podia > (te)trapeza, “patru picioare” ), trecut în albanezã ca trypezë; iar celalalt e românescul masa (de la mensa, din latină). Turcii au luat masa.
.
Masa e masa în turcă, și nu s-a spus niciodată altfel. Turcii nu l-au luat în mod sigur direct de la români, ci de la supușii lor slavi din Balcani, bulgaro-sîrbo-macedoneni, care preluaseră la rîndul lor masa de la români și aromâni, de la latinitatea balcanică.
.
Româna e una din puținele limbi neolatine (alături de spaniolă și sardă) care au păstrat masa (de la mensa). In toate celelalte, vechiul termen a fost înlocuit de echivalentele lui tabula (table, tavola etc.). In afară de acestea, doar irlandeza îl mai are ca împrumut din latină (mias) și, acum o mie cinci sute de ani când încă mai era vorbită, gotica : în Biblia lui Ulfila, scrisă, cum se știe, pe undeva prin zona Dunării de jos, găsim mēsa, și nimic nu ne interzice să presupunem că goții, care ne-au lăsat tezaurul de la Pietroasele, vor fi preluat termenul de la protoromânii din Bărăgan sau Balcani.
.
Masa se spune așadar în turcă pînă astăzi, dar turcii au transmis termenul și mai departe, l-au trecut persanilor. Imperiul pers și cel otoman s-au războit vreme de un mileniu și s-au influențat reciproc, precum în occident Anglia și Franța. Cutumele și limbile (turcă și persană) s-au interpenetrat. Turk era sinonim cu frumos în persana veche. Așa că de la turci au luat persanii acest bizar obicei de a mînca –rareori– la masa.
.
Mēz, sau mīz, îi spune în persană, în funcție de dialecte, iar din persană, care era franceza orientului, mēz, sau mīz au trecut în toate limbile Asiei centrale, ba chiar și în hindustani, limba pe care o numim azi hindi în India și urdu în Pakistan. La fel se spune și în uigură, limba musulmanilor turcofoni independentiști din China, și în paștună, limba talibanilor din Afganistan.
.
De la Skopje și Istanbul, pînă la Lahore și în Tibet, toată lumea numește mobila cu patru picioare pe care se mănâncă în circumstanțe pompoase masa, mēz, sau mīz… termen păstrat din latină în română și luat cu mirare de turci. Un accident, desigur… Turcii puteau lua, la fel de bine, trapeza grecească… numai că vorba aia era mai lungă.
.
—
