.
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…
(Topârceanu, Rapsodii de toamnă)
.
Cu toate excesele lor, grămăticii școlii ardelene au avut de multe ori intuiții foarte corecte în obsesia lor cu latinismele. S-a rîs de ei că au propus ca etimologie pentru curcubeu latinescul cucurbita, curcubita, care desemna un bostănel, înainte de a ajunge să numească întreaga familie a pepenilor și castraveților (de la curcubita vine de exemplu franțuzescul courge, bostan).
Hăhă, cum să compari curcubeul cu un castravete, doar nu sîntem totuși un popor atât de nătâng… Așa că DEX-ul dă curcubeul “fără etimologie”.
.
Da, numai că acel cucurbita vine prin reduplicare de la latinescul vulgar curbus, îndoit (anterior curvus). Etimologia lui cucurbita, care nu însemna alteva decât curbata, îndoita, e clară și incontestabilă. Cucurbita (curbata, îndoita) a devenit apoi în ultimele secole ale Imperiului curcubita. O vedem limpede în termeni care au supraviețuit în spaniolă, portugheză și sardă. In spaniolă și portugheză, adjectivul corcovado înseamnă cocoșat. Nu se gândește nimeni la castraveții și dovlecii latini, ci doar la curbura cocoașei.
.
In sardă, limbă care nu e un dialect italian, ci o limbă aparte care a păstrat trăsături extrem de arhaice și care împarte cu româna și evoluții fonetice particulare (sarda spune limba, ca româna, iar nu lingua : limba sarda) și un lexic latinesc particular (armăsar, de pildă, din lat, admissarius, se întâlnește doar în română și în sardă), în sardă așadar curcuddu e vârful unei coline… precum corcovado, adjectival (de la un curcubatus) desemnează în spaniola-portugheza cocoașa unui om.
.
In multe limbi europene, curcubeul din cer trimite așadar la o… curbură, foarte adesea cea a arcului : fr. arc-en-ciel, engl. rainbow, it. arcobaleno etc, etc… fără îndoială pentru că în latină era arcus caelestis, dar și pentru că trimite la o curbură…
.
Iată așadar că și curcubeul românesc, care e corcovado, îndoit, ne vine in linie dreaptă din latină, precum și mult ignoratul cărăbuș si atîtea altele nerecunoscute…
.
Despre originea porumbului, vezi aici :
.
Porumbi în păpușoi : când limbajul popular zoomorfizează…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/04/06/porumbi-in-papusoi-cand-limbajul-popular-zoomorfizeaza/
.
Despre cărăbuș :
.
“Cărăbuşul de aramă / s-a oprit pe caldu-ţi umăr.” (Lucian Blaga)
.
—
